În 1989 milițianul era un personaj extrem de important. Uniforma dădea poziționarea specială a respectivului. Orice milițian deschidea uși la toate nivelurile.
Milițianul de la miliția economică nu ducea lipsă de nimic. El făcea rost de carne, unt, mezeluri fine și avea intrări peste tot.
Milițianul de la circulație având pâinea și cuțitul devenea rapid durduliu, căci își permitea să consume cu mult mai mult decât corpul său îi cerea, din moment ce obținea venituri cu mult mai mari decât dacă ar fi dorit să nu sară peste un prag al lăcomiei.
Fiul milițianului era cel care avea doze de Coca-cola, casetofon de la shopul ONT Carpați și mesteca gumă de mestecat, alta decât Gumela. Dacă era student, fiul milițianului fuma neapărat Kent superlong în fața colegilor săi, ostentativ, dramatic și des, fără a-i servi pe colegi din pachet. Elevul, fiu de milițiam avea întotdeauna în pachețelul deschis în recreație banane sau portocale, iar colegii săi înghiteau în sec. El făcea totul ostentativ, pentru a marca diferența și importanța lui tăticu în societatea comunistă. Niciodată tăticul nu venea îmbrăcat în civil, căci era conțtient că uniforma este cea care vorbește și el nu mai trebuie să spună nimic. Învățătorii se lăudau cu părinții milițieni ai elevilor prin cancelarie și nu numai, căci drumul spre soluționarea de probleme era mult netezit.
(24 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment