Azi 28 ianuarie 2019, mai spre seară, prezidentul Klaus IOHANNIS a ținut un discurs care i-a inflamat pe analiștii de ocazie, pe jurnaliștii de la anumite posturi tv și ziare.
Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică.
Astăzi, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, unii politicieni învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă.
După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru acapararea statului.
Îmi aduc aminte o frază din memoriile lui Hédi Fried, supraviețuitoare deportată la Auschwitz, din Sighetul aflat sub ocupație maghiară, și pe care am decorat-o acum trei ani: «Supraviețuiește numai cel care este conștient de ce se întâmplă. Nu folosește la nimic să închizi ochii».
Așadar, trecutul este un avertisment mereu actual, iar efortul de a-l înțelege nu este niciodată îndeajuns.
Unii au spus că prezidentul este în campanie electorală. Ații au spuc că într-un discurs despre Holocaust așa ceva nu avea ce căuta. Au foast politicieni care au reamintit că prezidentul este etnic german. După aceea s-au pornit o avalanșă de supoziții cu retrocedările cu legăturile dintre și între, căci așa-i stă bine amatorului de vorbărie să dezgroape morții de la comuna primitvă până spre zilele noastre, inclusiv să amestece și rudele prezidentului, mutând discuția spre zone obscure.
Politicianismul ieftin nu are ce căuta nicio secundă în acestă zi în care omenirea de pretutindeni comemorează Holocaustul, adică pe cele 6 milioane de victime inocente ale nazismului german.
(28 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment