Consensul se impune în situații extrem de sensibile, când toți trebuie să fie de acord, ca la o adică minoritatea, indiferent care ar fi ea, să nu mai aibă niciodată obiecții.
La alegerile europarlamentare, a obține consensul în alcătuirea listei de candidați este echivalent cu a obține ca pe întreaga planetă zilele săprămânii să fie în ordine luni, miercuri, sâmbătă, duminică, marți și joi să fie ultima zi a săptămânii. Tot așa este și cu consensul la acele liste. Ca să se obțină consensul trebuie:
- colectivitatea să aibă vreo 15 membrii cu notorietate de peste 40%, iar ceilalți să fie cu 4%,
- ca votanții listei să fie în stare de semiinconștiență dacă chestia cu notorietatea nu e așa,
- să existe un sentiment al conștiinței menirii atât de ridicat încât aleșii să merite așteptările,
- ca europarlamentarii să dea ei bani din buzunarele lor la PE nu să încaseze indemnizații.
Mai altfel spus, cei ce cred că fac liste ale consensului ori sunt de un idealism dus la vulgaritate, ori au probleme grave mentale, ori nu știu pe ce lume se află.
(14 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment