Iașiul a devenit pentru câteva ore un oraș al Chinei din timpul revoluției culturale.
Se fluturau drapele.
Se auzeau voci cu lozinci.
Soliștii purtau uniforme.
Muzica era nereproductibilă, lălăită, liniară, aiurea.
Era mai rău ca pe stadioanelede dinainte de 1989 în care:
- corurile dedicau ode conducătorului,
- se produceau dansuri tematice,
- nu era nimic atrăgător, ci propagandă pură.
Așa cum stau lucrurile, cu solistele acelea submediocre și cu soliștii șterși, spectacolul a dezamăgit, atingând acele cote ale banalului, greu de marcat, căci unde performanță nu e, nimic nu e. Bani se cheltuiesc fără noimă. Acum să nu-mi mai spună nimeni că grandilocvența găunoasă a fost inventată de cei care doreau să organizeze spectacole pe placul dictatorului, cu coruri de 100.000 de suflete. Tehnica modernă a adus ieri 27 ianuarie 2019 la Iași exact acea atmosferă, deși zicem noi că nu mai există comunism de aproape 30 de ani. Totuși, filmul Detașamentul roșu de femei mai rulează chiar și în inimile tinerilor de sub 40 de ani, ca reminiscență propagată genetic.
Copila aceea care a cântat și despre care se zice că are 100 de milioane de viziualizări s-a comportat jalnic fie că e prea crudă, fie că nu are cultura spectacolului, fie că ne crede proști. Get out, fato!
(28 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment