N-aș fi scris despre Nașii lui Francis Ford COPPOLA dacă nu vedeam cum obsesiv pe canalul Tv PRO CINEMA sunt reluate cele trei episoade, Nașul, nașul II și Nașul III și dacă nu găseam pe Internet o chestie halucinantă, referitoare la primul film Nașul, cel făcut în 1972 cu Marlon BRANDO, Al PACINO, James CAAN, Robert DUVAAL și Diane KEATON, n-aș fi scris deloc despre cele trei episoade. Enciclopediile dau costul filmului Nașul I ca fiind de 6.000.000 USD și încasările cam la 286.000.000 USD, adică undeva la peste 47 de ori. Filmul Nașul I nu este:
- nici film istoric,
- nici superproducție,
- nici comedie,
- nici manea,
- nici plin de vulgarități,
- nici film porno,
ci este un film despre Mafia, un film foarte bun, cu actori foarte buni, cu muzică foarte bună, cu un subiect foarte bine construit, adică este un film de artă, pe care tot omul merge să-l vadă, pentru că este foarte bun și punct.
Pentru filmul Nașul II costurile au fost de 13.000.000 USD și încasările au fost de 57.000.000 USD, adică de peste 4 ori mai mari.
Pentru filmul Nașul III costurile au fost de 54.000.000 USD și încasările au fost de 137.000.000 USD, adică de peste 2,5 ori mai mari.
Concluzia este una singură: filmele bune sunt eficiente și-și scot cheltuielile cu vârf și-ndesat, pe când filmele celelalte care nu sunt neapărat proaste sunt vizionate de elitiști și de un public restrâns și se naesc moarte, căci sunt pe pierderi.
Sunt sigur că în anul 2012 dacă era gândit un film despre Marea Unire, pe care producătorii să-l fi lansat în anul 2018, un film mare, cu actori mari, cu subiect dens și făcut meseriaș, ar fi fost după ani și ani, un film de succes, dar și un film eficient, căci așa nu s-a mai văzut de pe vremea filmelor lui Sergiu NICOLAESCU, filmele postdecembriste deși sunt aureolate cu premii importante, nu-și recuperează costurile căci nu au lipici la public.
(08 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment