Friday, September 16, 2016

Învinsul pierde totul

Am văzut de nenumărate ori cum favoritul pierde un concurs și toată lumea se întreabă despre orice, fără a lua în calcul adevăratele sau mai precis adevărata cauză. De regulă, favoritul care are un ajantaj substanțial nu se mai concentrează pe consolidarea acelui avantaj, ci considerându-se deja învingător intră într-o relaxare inexplicabilă. oriunde există o competiție, fiecare concurent trebuie să aibă o strategie și el trebuie să o aplice. Strategia o face el sau o construiește echipa lui. dacă este el cu sinele lui, orice eroare de strategie trebuie să și-o asume. Dacă este în jurul concurentului o echipă, evident eșecul trebuie să și-l asume întreaga echipă, inclusiv concurentul, căci a avut ultimul cuvânt. Există trei situații mari și late în ceea ce privește declarearea învingătorului și anume:
  • nivelul de performanță care face diferența; în sport sunt discipline unde ștacheta, urma pe nisip, timpul înregistrat, greutatea ridicată, golurile marcate, se măsoară, se văd și nimeni și nimic nu are cum să schimbe ierarhia; toate celelalte domenii unde apar competiții au de asemenea criterii obiective de evaluare, astfel încât pe baza rezultatelor concrete și măsurabile fără niciun dubiu există declarat un învingător;
  • votul unui juriu care stabilește pe baza unor criterii definite global modalități de evaluare și fiecare membru al juriului fie acordă puncte, fie votează, iar rezultatul final se stabilește cu ușurință; departajarea în caz de egalitate impune introducerea de criterii suplimentare unanim acceptate sau continuarea competiției până când învingătorul se stabilește fără niciun dubiu;
  • votul unui grup țintă, așa cum se întâmplă la concursurile tv unde finala aparține pentru evaluare juriului popular, ceea ce face ca întreg parcursul să fie schimbat, ceea ce impune și o schimbare de strategie a celor care se ocupă de concurent; dacă juriul a avut anumite preferințe care concordă cu preferințele grupului țintă, evident, strategia rămâne aceeași; dacă însă lucrurile nu stau așa, strategia se modifică; trebuie lucrat în așa fel încât concurentul să atragă voturi, adică să ofere grupului țintă exact ceea ce acestuia îi face plăcere.
Să discutăm de finala de la concursul Românii au talent, prima ediție, în care alegerea neinspirată a cântecului ce a fost interpretat de Narcis Iustin Ianău, l-a plasatg pe acesta în 2011 pe locul secund. Publicul vrea să asculte ceea ce-i place. Publicului îi place ceea ce știe deja și va vota pe cel care a cântat foarte bine un cântec foarte cunoscut, frumos, difuzat frecvent și mai ales dacă interpretul aduce ceva personal, care să-l cucerească pe cel care va da telefon ca votant. În timp ce  Adrian Țuțu a cântat cântecul Sunt român, deci pot, Narcis a interpretat o arie grea, din Fantoma de la operă, care mie care sunt iubitor de operă nu mi-a plăcut, mai ales ca orchestrație, dar-mite celor care iubesc alte genuri, cu atât mai puțin. desfășurarea de forțe, drapelul intrat în sală și toată regia a făcut diferența. Strategii lui Țuțu s-au adaptat și au oferit publicului ceea ce acesta își dorea,
Finala din acest an de la American got talent sezonul al XI-lea, adică cel de anul acesta a dat câțtigătoare pe micuța Grace VanderWaal, care a interpretat o compoziție proprie, I Don’t Know My Name, ceva foarte simplu, ușor și care impresionează, mai ales că interpreta are 12 anișori. Ea a cucerit publicul care a votat-o și a transformat-o în învingătoare, exact cum s-a întâmplat cu mulți ani în urmă la noi. Laura Bretan a pierdut din cauza faptului că votantul majoritar dorea să ascule ceva, iar ea a oferit altceva. M-am mirat că dacă la noi greșeala de strategie era scuzabilă, fiind prima ediție, acolo, nu prea se mai pune problema așa. Indiferent cât de bine cântă un concurent, niciodată să nu uite cine sunt cei care votează. Așa că, neadaptând strategia, voturile nu vin și asta este. Votantului trebuie să i se ofere ce vrea el și nu altceva, să fie clar. Eu cred că folclorul american sau marii compozitori  au multe cântece iubite de americani, care utilizează voci de mare întindere ca ale Laurei și care să aducă voturile celor care îi ascultă pe cei care sunt în finală. Acolo trebuia să se îndrepte strategii Laurei.Trebuie să se înțeleagă că alegătorul nu greșește niciodată.


(17 septembrie 2016)

No comments:

Post a Comment