PhD și sintezele documentare

Se zice că orice doctorand începe cu începutul, adică face o documentare asupra domeniului de care vrea să se ocupe, și merge în biblioteci pentru a citi:

• cărți;
• articole din reviste;
• proceedings;
• teze de doctorat; 
• studii ale unor laboratoare;
• rezultate ale unor grupuri de lucru;
• bloguri.

Doctoranzii află cam ce este deja făcut, ce lipsește și îți dă seama cam ce ar trebui să facă el în continuare. Sunt situații în care documentarea se prelungește nepermis de mult și coordonatorul nu reușește să-l desprindă pe doctorand de această etapă. Doctorandul consideră ca dacă:

• citește foarte mult,
• sistematizează informația,
• omogenizează formulele,
• clarifică,
• pune față-n față concepte și abordări,
• face descrieri complete și corecte

și scrie toate acestea în 150 de pagini frumos structurate, a realizat o teză de doctorat, ceea ce nu prea este adevărat pentru că:

• teza presupune soluții originale;
• poziționarea rezultatelor față de alte rezultate ale atora;
• numai prin diseminare se va face diferența;
• compararea soluțiilor cu a altora;
• documentarea este numai un capitol de început.

Sintezele sunt necesare și se fac undeva în partea a doua a carierei unui cercetător, când există acumulări foarte important și așezate astfel încât acestea să fie rafinate și puse fiecare la locul lor, fără subiectivism de nicio natură. Ori, un doctorand restricționat de timp și de loc de mișcare nu reușește să acopere zone semnificative și nici nu are instrumente de analiză care să permită obținerea de rezultate de mare profunzime.

Consider că o lucrare de sinteză oricât de bună este, nu se încadrează în standardele tezelor de doctorat, căci este puțin probabil ca soluțiile originale ale doctorandului care ocupă cel mult  1/20 dintr-o lucrare de sinteză să permită unei comisii o evaluare ce să fundamenteze acordarea titlului de doctorat pentru soluții originale puse pe 8 pagini. Este adevărat că în unele locuri se acordă titlul de doctor pentru 20 de pagini, numai că în teză se anexează vreo două sau trei articole publicate de autor în reviste de mare notorietate, ceea ce este cu totul altceva decât o sinteză. Valoarea soluțiilor originale este dată de revistele care au publicat articolele anexate.

Concluzie: o lucrare de sinteză nu este teză de doctorat. dacă greșesc, iertare zic vouă celor care faceți sinteze.

(12 septembrie 2016)