Arbitrii și sistemele lor de arbitrare în culturism

Se știe că la orice concurs de culturism există;

• categorii omogene de concurenți;
• o listă de concurenți la fiecare categorie;
• probe de concurs;
• sistem de arbitrare;
• arbitrii;
• ierarhizare.

Trebuie ca sistemul de acordare a punctelor să fie cunoscut atât de arbitrii, cât și de concurenți. Este necesar să fie cunoscut în final punctajul acordat de către fiecare arbitru, fiecărui concurent, folosind un sistem de transparență totală.

Trebuie acceptat de către toată lumea că nu există niciun sistem de acordare a punctelor infailibil, adică perfect, ci chiar în condiții de obiectivitate maximă, tehnica de agregare a punctelor conține elemente care au menirea de a distorsiona rezultatul final. caracterul compensatoriu, chiar dacă sunt utilizați coeficienți de importanță, are un rol negativ în realizarea unei ierarhizări fără cusur a concurenților. Niciodată nu va exista acel sistem care să mulțumească pe toată lumea atunci când nu este asigurată transparența și algoritmul de calcul nu este unanim acceptat. ca și la patinajul artistic și în culturism există criterii de apreciere care trebuie luate în considerare și care stau la baza justificării fiecărui punct acordat sau luat concurentului. ideia de transparență are menirea de a convinge că există argumente solide care să construiască diferențierea dintre concurenți. Deși pentru 3 caracteristici luate în evaluare dacă se dau note de la 0 la 10, trei concurenți diferiți în procesul de evaluare vor obține punctaje identice pentru că H1 = 8+8+8=24, H2 = 10+10+4-24 și H3 = 5+9+10=24. Așa se explică de ce în clasa a întâia urcă pe podium pentru coroniță trei sferturi din elevii clasei. Pentru a crea diferențe semnificative sistemul de punctare trebuie să fie construit corespunzător, adică pentru cel mai bun să se acorde 100 puncte, pentru al doilea să se acorde 30 de puncte și pentru al treilea să se acorde 10 puncte. Apoi se acordă 9 puncte, 8 puncte și tot așa. Am participat la numeroase evaluări de proiecte și m-am ocupat de construirea de metrici, ceea ce mă duce la gândul că un sistem de evaluare asistat de calculator este binevenit și în concursurile de culturism, mai ales că acum există scannere 3D care au menirea de a efectua măsurători interesante și de a permite calculul unor indicatori nealterați de aspecte aproximative date de distanța de la scenă unde evoluează concurenții la juriul care arbitrează. La evaluarea de proiecte există:

• ghidul evaluatorului;
• ghidul elaboratorului;
• proces de autoevaluare;
• proces de evaluare;
• transparență;
• mediere în caz de diferențe mari;
• contestații;
• ierahixare finală.

Același lucru este valabil și în competițiile sportive, căci autoevaluarea este motorul dezvoltării performanțelor. Dispariția subiectivismului nu este posibilă, dar limitarea lui între limite rezonabile este o chestiune reală și practică, mai ales că ierarhizările corect fac să crească atractivitatea din competițiilor. Sistemul păgubos de evaluare al festivalului cerbul de Aur de la Brașov a făcut ca niște soliști de care nu se mai știe nimic să fi plecat cu marele trofeu, în schimb Julio Iglesias și Christina Aguilera au plecat cum au venit, dar au devenit ceea ce știe toată lumea, festivalul neconfirmând valori a și dispărut. 

(21 septembrie 2016)