PhD: analiza comparatăca subiect de teză

În toate domeniile există posibilitatea de a compara. Se compară:

• tehnologii care conduc la obținerea aceluiași produs;
• algoritmi pentru o anumită prelucare;
• limbaje de programare;
• SGBD-uri;
• tehnici și metode de programare;
• formule chimice;
• medicamente destinate aceluiași scop;
• proceduri și tehnici de operare;
• dramaturgi;
• performanțe sportive.

Nu există domeniu unde să nu există mai multe componente care să facă obiectul comparațiilor. Cine se apucă să facă o analiză comparată, are șansa să facă și un doctorat dacă și numai dacă:

• își definește un obiectiv care să presupună cercetare științifică;
• construiește o listă de elemente ce vor fi supuse analizei;
• are la bază metode riguroase de analiză;
• ia în considerare criterii de ierarhizare;
• demonstrează că un element are niște proprietăți;
• rezultatul obținut are utilitate fie științifică, fie practică;
• rezultatele verifică ipoteze care schimbă ceea ce era deja cunoscut sau statuează noi adevăruri.

Am văzut o teză de doctorat cu niște clase de modele care evidențiau în ce caz trebuie folosit fiecare dintre modele pentru a da rezultate semnificative. Am văzut teze de doctorat în care mai multe metode statistice erau utilizate pentru a evidenția care dintre tehnologii verifică o serie de criterii și concluzia era că numai o anumită tehnologie își dovedea eficiența și permitea estimarea corectă a necesarului de resurse, fiind cea mai stabilă dintre cele luate în analiză. rezultă că nu orice analiză comparată este în sine o teză de doctorat. Un capitol de teză analiza comparată este bine venită dacă evidențiază că soluția originală propusă aduce avantaje nete.

(12 septembrie 2016)