PhD: durata stagiului doctoral

Așa cum stau lucrurile, îmi vine să plâng, căci totul a fost aruncat în zona doctoratului către direcția Scolii de literatură din deceniul al VI-lea din secolul trecut. Acolo mari scriitori mergeau să țină prelegeri despre cum se construiește talentul, despre cum se scriu poezii, adică despre procesul de creație artistică, văzut ca proces industrial, de cum ai face tractoare, mașini de tocat sau prezervative, cu sutele, cu miile, cu zecile de mii pe an sau cam așa ceva. Am înțeles dorința PMR de a avea literatură militantă, realism socialist, dar nu înțeleg de ce în zona PhD se procedează aidona. Nu există în Ro nici criză de doctori în științe, nu există nici nevoia de a forța dezvoltarea cercetării științifice prin cantitate, căci cercetarea științifică veritabilă înseamnă în primul rînd calitate. Calitatea duce spre cantitate și numai depășind masa critică a unei cantități de înaltă calitate se va produce acel nou salt al calității care va însemna altceva, cu totul altceva, nu mii de rotițe sau mii de becuri, ci memorii de masă la preț de doi bani, leduri și tehnologii revoluționare.

N-am să înțeleg de ce:

• stagiul doctoral trebuie să fie limitat la 3, 4 dar să nu depășească 5 ani;
• programul de cercetare să fie lax, nedefinit și fluid;
• originalitatea să fie proces determinist;
• creativitatea să fie văzută ca proces de producție.

Învățământul bazat pe memorare a dus la o asemenea abordare, numai că procesele de scriere a lucrărilor prin copy-paste au intrat în coliziune cu exigențele din lumea spălată și produsele software de desoperire a plagiatelor sunt necruțătoare. Consider că MM a avut ceva dreptate când a zis că o teză de doctorat se scrie cam în 7 ani. Sunt unii care o fac în 2 ani, alții care  scriu în 3 ani și or fi mulți, dar geniile de nivel mediu au nevoie de peste 5 ani. Dacă eram noi așa de măreți aveam barem un premiat cu Nobel de aici de pe plaiuri și nu fugit sau plecat cu acte altundeva, așa cum ne mândrim cu unul sau cu altul, deși ei nu prea se mândresc cu noi. Toate restricțiile arată neseriozitate că se știe clar că:

• soluțiile originale valoroase nu ies la comandă;
• teza nu se scrie bătând din palme;
• doctoranzii în marea lor majoritate nu sunt genii;
• viața arată că s-a greșit cu lucrul în mare viteză;
• industrializarea nu are ce căuta în stagiul doctoral.

Eu zic să se meargă pe la marile universități și să se vadă cum stau lucrurile acolo și acele modele să se implementeze. Mi se pare bizar să se facă stagiul doctoral de maxim 3 ani și după aceea să apară totul ca relungiri, rezultat al lucrului ineficient. O altă abordare, în care conducătorului științific ă se dă mai mari libertăți pe fondul creșterii responsabilităților și se va vorbi despre onoare și cinste cu mult mai des decât acum, cu siguranță că și în zona PhD lucrurile vor sta altfel. Acum există un act normativ prin care se fac precizări legate de stagiul doctoral, care arată modul cum cel mai înalt stadiu de specializare este abordat în spațiul-carpato-danubiano-pontic, cu originalitatea sa devastatoare. În niciun caz nu ne așezăm la birou și zicem: pe la ora 12,07 voi descoperi o teorie legată de optimizarea lungimii bățului de chibrit. E o utopie, o gogomănie sau semnul unei mari și profunde prostioare generată de vorbitul cu debit mult prea mare care a.

(11 septembrie 2016)