Așa cum stă bine unei teze de doctorat înțesată cu soluții originale și rezultată dintr-un intens proces de cercetare, finalul este apoteotic, pentru că autorul acesteia, proaspătul doctor în științe apasă pe pedala viitorului. El se apucă acolo pe ultimele pagini ale tezei să dezvolte câteva direcții de cercetare. Acolo el spune că:
- a acumulat experiență în domeniu;
- a deprins măiestria cercetării științifice;
- vede complexitatea unor probleme de rezolvat;
- va aloca în viitor energii pentru a merge mai departe;
- știe să coordoneze o echipă de cercetători.
Comisia de susținere în ședință publică apreciază aceste descrieri și-l încurajează pe autorul tezei să continue. Bineînțeles că doctorandul care în câteva minute va deveni doctor după citirea procesului verbal, subliniază cu tărie că va continua cercetarea și va aprofunda ceea ce a descoperit în stagiul doctoral, făcând să se dezvolte cercetarea științifică într-un domeniu pe care el îl consideră de importanță majoră. dacă are cineva curiozitatea să vadă dacă din 5.000 de doctori în științe cu titluri obținute în ultimii ani, 10% continuă munca de cercetare în domeniul în care au scris teza și din aceștia 5% își respectă angajamentul de a lucra în domeniul în care au lucrat în stagiul doctoral și chiar urmăresc direcțiile de cercetare scrise cu entuziasm în teze. Sunt prea mulți doctori în științe care:
- după susținerea tezei părăsesc domeniul în care au cercetat;
- nu mai lucrează spre a găsi soluții în conformitate cu direcțiile identificare;
- privesc diploma de doctor ca pe un trofeu și atât;
- uită că au acest titlu și-și amintesc doar când e o chestiune de creștere salarială;
- au văzut în doctorat doar un scop în sine.
(27 septembrie 2016)
No comments:
Post a Comment