Așa cum a fost moda genților Louis Vuitton, tot așa a fost și moda doctoratelor. Și-au zis oamenii cu dare de mână care au două sau trei mașini tari în garaj, că e bine dacă au și unul sau două și de ce nu, chiar trei doctorate. Are balta pește, căci au și apărut conductori de astfel de doctorate. Lumea prin care m-am învârtit eu nu concepea să fie tipi care să facă doctorate bătând din palme. Adică, anul și doctoratul, cum s-ar zice.
În opinia mea, doctoratul înseamnă o intensă activitate de cercetare, ceea ce înseamnă că trebuie să facă doctorate cine se ocupă de activități unde cercetarea științifică este baza, lucru care se produce în:
- universități;
- laboratoare de cercetare;
- zone de creație individuală.
Consider că transformarea doctoratului în învățământ de masă este o gravă eroare și acordarea la grămadă a titlului este un lucru nefiresc dacă nu are la bază muncă, onestitate și mai ales creativitate din partea tuturor celor implicați.
Nu avem inflație de doctori, nu avem nici marile descoperiri, ci avem foarte mulți bastarzi în științe și doctori cu teze plagiate dar nedescoperite. Trebuie ca în mod natural să fie dealocate o serie de resurse și trebuie redefiniți termeni și de la sine procesul se va repune pe făgașul normal, astfel încât despre doctorat să nu se mai vorbească în batjocură, adică în loc să se spună exact domeniul se zice doctor în ceva, doctor în orice. Trist, dar asemeni animăluțelor de companie, furtișagul este la modă. Când în Constituție se vor introduce conceptele de onoare, măreție și eroism, atunci și atitudinea față de doctoratul în științe va fi exact ceea ce este la marile universități ale lumii, unde statul nu-și bagă coada în niciun fel.
(11 septembrie 2016)
No comments:
Post a Comment