Media, adică televiziunile și presa scrisă sau blog-urile au aplecare spre senzațional. Ieri a fost dovada isteriei la care s-a ajuns din cauza pierderii judecății unora. Ceea ce s-a întâmplat la Focșani mi-a amintit de povestea aceea cu băiețelul trimis cu oile. Lui i-a venit ideia să-i sperie pe săteni. S-a urcat într-un copac, a țipal că vine lupul. Sătenii au venit și au plecat căci lup nu era. A mai procedat așa puștiul a doua oară și sătenii au plecat tot dezamăgiți. A treia oară când lupul a venit cu adevărat, băiatul a urcat în copac, a urlat, dar sătenii nu au mai apărut. Să nu uite televiziunile că nimeni nu mai urmărește telejurnalul de la ora 17 unde se dau numai nasolii. Să constate televiziunile că lumea rămâne cu gura căscată la jurnalul lui Geamănu de la ora 20 unde se spun numai lucruri drăguțe. Să le reamintesc celor care au lucrat la ziare, că presa scrisă a murit tocmai că s-a tabloidizat depășind nivelul de vulgarizare acceptabil, dar nu le reamitesc că au trăit-o pe pielea lor. Recomand să vadă așa-ziși jurnaliști filmul atentatului din 1972 de la Munchen, cînd teroriștii se repliau văzând live ce fac trupele speciale care vroiau să-i salveze pe sportivi. Să analizeze cât rău au făcut atunci în numele așa-zisei informări corecte și în timp real. Un rol important în ponderarea inițiativelor bazate pe rating trebuie să-l aibe inastituțiile statului care dacă ar fi făcut-o cu mult înainte, la 30 de minute de la căderea planșeului s-ar fi relatat că a căzut un planșeu, nu că a fost o explozie, nu că a fost un act terorist. Un pic de căpăstru nu lipsește nimănui. Numai că acesta trebuie să și-l pună singuri cei care nu țin seama decât de rating, de senzațional și nu au niciun pic de moralitate.
(09 septembrie 2016)
No comments:
Post a Comment