Fix acum 15 ani eram la o evaluare de proiecte în cadrul programului CALIST, într-o clădire aflată în curtea principală a PETROM din Amzei și într-o pauză am dat telefon acasă să mai stau de vorbă că trebuia să primesc un telefon din New York, așa cum primeam fie duminica, fie lunea, fie marțea sau cam așa ceva. De la celălalt capăt al firului, deși vorbeam pe mobil, deci fără fir, dar vorba vine, mi s-a spus să dau drumul la televizor. M-am executat. Am reproșat persoanei că n-am timp de filme SF, dar mi s-a zis că nu e niciun SF, ci e realitate, adică s-au produs atentatele, nu de foarte mult timp în urmă. Nu-mi venea să cred că este realitate, deși ceea ce vedeam la televizor era transmis de CNN și cei de la CNN nu fabulează, fiind cei mai credibili. În rest, totul se cunoaște. Am trăit clipe de goază pentru că telefonul de la New York trebuia să mi-l dea fiica mea, care la momentul producerii grozăviilor era acolo într-o clădire a NYU de unde se vedea fumul și nu numai.
Din acea zi s-a schimbat totul în lume. S-a vorbit de atunci cu putere despre lupta împotriva terorismului, despre măsuri concertate de apăreare a valorilor civilizației contemporane și despre solidaritate. Lucrurile nu au stat deloc pe loc și în fluiditatea lor accelerată au apărut situații cu care omenirea nu s-a mai confruntat decât prin secolul al XII-lea, cel al migrațiilor masive. Soluțiile date de Europa nu sunt dintre cele mai bune, căci gardurile cu sârmă ghimpată arată că în secolul al XXI-lea evoluțiile sunt exact de Ev Mediu, în care șanțurile cu apă și zidurile se credeau stavile împotriva unor năvălitori, aici fiind vorba de populații năpăstuite.
Poporul american a avut puterea de a trece peste această teribilă provocare și și-a arătat încă o dată puterea, măreția și solidaritatea. Într-un timp scurt a reușit să arate lumii că demnitatea sa nu are cum să fie mișcată sub nicio formă, iar pedepsirea făptașilor trebuie să fie exemplară. Istoria celor 15 ani arată că însăși mentalitatea poporului s-a schimbat, totul fiind concentrat spre o dezvoltare în plan calitativ al unei noi strategii în care lupta împotriva terorismului trebuie dusă constant, în forță și cu toate mijloacele, inclusiv prin controlarea globală a fluxurilor bănești dinspre orice loc către organizațiile teroriste, limitându-le resursele și deci reducând până la zero capacitatea acestora de a avea arme, de a se organiza și de a desfășura acțiuni. Limitele acestei abordări s-au văzut mai ales în Europa, care divizată fiind nu a reușit să coaguleze o strategie clară și eficientă pe această temă. Ezitările vechiului continent din 2001, 2002 dar și de mai târziu își arată colții după ani și ani, prin nenumăratele atentate sângeroase din Franța, Belgia, Anglia dar și din Germania. De la New York a transmis un reportaj cu o legătură directă A.S. de la Antene și folosea enervant de des cuvântul efectiv, lucru de care m-am jenat foarte mult, că dramatismul de acolo cerea altceva nu ceva asemănător unui tic, alegerea fiind neinspirată, deși cu timpul insa a arătat că e în stare de mai mult.
Au trecut 15 ani de la ziua de marți în care celedouă blocuri gemene pe care le văzusem de aproape în 2000, cădeau ca o construcție uriasă de nisip de pe malul mării și ori de câte ori revăd acele imagini am aceeași emoție și durerea mă copleșește. Acolo au murit oameni, căci în imaginile acelea se văd cum în disperare de cauză, pentru a se salva, unii oameni săreau pe fereastră. Groaznică lecție de istorie într-o lume în care îmi revine în memorie vorbele atribuite lui Malreaux: Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Poporul american merge înainte încrezător în steaua lui glorioasă.
(11 septembrie 2011)
No comments:
Post a Comment