Saturday, February 29, 2020

Florin-Vasile CÎȚU, noua propunere de premier


În seara zilei de 26 februarie 2020, Klaus IOHANNIS a anunțat de la tribuna Administrației Prezidențiale numele persoanei desemnate să alcătuiască un nou guvern capabil să coaguleze o majoritate pentru a se prezenta la votul Parlamentului, în acest fel se va pune capăt crizei guvernamentale în care se află țara de câteva săptămâni bune.
Florin-Vasile CÎȚU este economist.
Florin-Vasile CÎȚU este ministru interimar la finanțe.
Florin-Vasile CÎȚU este senator în Parlamentul României.
Florin-Vasile CÎȚU este cel care a criticat vehement guvernarea PSD-istă.
Florin-Vasile CÎȚU este persoana care iubește să facă nenumărate selfi.
Florin-Vasile CÎȚU a dat replici c olorate lui Orlando TEODOROVICI.
Florin-Vasile CÎȚU a atras critici furibunde din partea stângii.
Florin-Vasile CÎȚU a vorbit de găuri negre în buget.
Florin-Vasile CÎȚU a anunțat bugete în contabilitate dublă înainte de noiembrie 2019.
Florin-Vasile CÎȚU a prevăzut dintotdeauna că nu vor fi bani de pensii și salarii.
Florin-Vasile CÎȚU se consideră un specialist în finanțe școlit în afară.
Pentru a coagula o majoritate, Florin-Vasile CÎȚU se bazează cu certitudine pe parlamentarii PNL, care în mod disciplinat vor face ceea ce le cere partidul. Dacă va îndeplini o serie de condiții, Florin-Vasile CÎȚU va fi votat și de parlamentarii USR și PMP.
Cu un program de guvernare solid, bine construit, care include părți din programul de guvernare ale UDMR, Pro România și ALDE, premierul desemnat Florin-Vasile CÎȚU va forța parlamentarii acestor partide să-l voteze. Se va reproduce exact acea majoritate care a făcut ca guvernul DĂNCILĂ să se prăbușească. Numai un adevărat bărbat de stat va avea capacitatea să articuleze și mai ales să comunice un astfel de program de guvernare, iar Florin-Vasile CÎȚU are toate coordonatele să arate că este deasupra vremurilor, nu sub ele. Președintele l-a propus pe Florin-Vasile CÎȚU să formeze guvernul în dorința de a respecta ultima decizie a CCR.
Chiar dacă este născut pe data de 1 aprilie, să sperăm că numirea acestui politician nu este nici o glumă, nici o păcăleală.



(29 februarie 2020)

O acuarelă din 1978






Aveam un șef cam tembel, care mă tortura cu tot felul de mizerii. Ca să nu ajung la balamuc, am înc eput să desenez. Mai întâi am lucrat cu creioane, apoi cu acuarele și în final am făcut pictură în ulei. Cândva  credeam pierdut acest desen în acuarelă, căci găsisem niște maci pe un câmp de peste drum de blocul unde locuiam. Am zăbovit mult de la primul penel până am finalizat. Este făcut pe hârtie de imprimantă de calculator. Acum am alte pretenții și l-aș face altfel.

(29 februarie 2020)

Laszlo KOVACS, culturistul campion și arbitru excepțional

Cu Laszlo KOVACS am fost prieten pe FACEBOOK de mai mulți ani și i-am urmărit activitatea, iar în mediu online se găsesc filmulețe cu evoluțiile sale din competiții. 
Eu nu am un plan de a scrie articole despre culturiști și știindu-i tineri și în forță, mă gândesc tot timpul să am un parcurs standard pentru toți, format din următorii pași:
- mă uit în lista mea de prieteni,
- urmăresc conțintul digital disponibil din conturile prietenilor,
- caut în mediul online articole, cărți și filme,
- îmi formez o imagine suficient de clară asupra palmaresului,
- contactez pe sportivii despre care cred că am suficiente elemente,
- cu cei care își arată disponibilitatea continui dialogul,
- din aproape în aproape completez conținutl digital creat de mine,
- după ce am încheiat textul solicit fotografii și drept de utilizare,
- trimit materialul culturistului despre care am scris,
- dacă am acceptul respectivului, îl postez aici,
- dacă respectivul dorește mdificări, le fac necondiționat.
În 16 decembrie 2019 ora 8,41 am declanșat dialgul cu cultristul Laszlo KOVACS pentru a scrie un articol așa cum am făcut și în alte cazuri, cu o politețe excepțională marele culturist a declinat solicitarea mea, căci avea motive deosebit de întemeiate de a o face. Pe 5 ianuarie 2020, la Baia Mare, președintele Federației Române de Culturism și Fitness, Gabriel TONCEAN împreună cu vicepreședinta Federației Române de Culturism și Fitness, Monica MUREȘAN, au înmânat lui Laszlo KOVACS din partea IFBB o diplomă de excelență care consacrea faptul că lui Laszlo KOVACS i se acorda titlul de arbitru internațional de culturist de nivel excepțional, calitate extrem de rar întâlnită în lumea sportului patronat de IFBB. Ziarul Graiul Maramureșului din 15 decembre 2019, lămurește într-un fel problematica.
Răspunsurile la nenumăratele întrebări, inclusiv de ce a avut ceremonia acordării diplomei la baia mare și nu la București, aveau să vină în dimineața de 24 februarie 2020, prin mesajele de pe Internet care anunțau că în noaptea de 23 spre 24 februarie marele culturist Laszlo KOVACS ne-a părăsit.
În anul 2004 Laszlo KOVACS a ocupat locul 3 la Campionatul național de culturism organizat la Sibiu. El s-a retras din activitatea competițională o perioadă destul de lungă, revenind în forță.
Laszlo KOVACS a devenit în anul 2010 la vârsta de 38 de ani campion național la caegoria 80 kg, la Campionatul național de culturism organizat la Târgu Mureș, aducând un titlu clubului Gold Star Baia Mare unde se antrena.
În anul 2013, Laszlo KOVACS a ocupat locul 2 la Campionatul național de culturism pentru seniori, categoria 90 kg.
Prestația sa la campionatul național de culturism de la Bistrița din anul 2001 este un exemplu de evoluție în care sunt evidențiate calitățile marelui sportiv.
Și filmul care prezintă cele 92 de secunde ale evoluției lui Laszlo KOVACS la Campionatl de culturism diin 2013 de la Slobozia evidențiază că avem în față un culturist de mare anvergură, definit, dinamic și muzical.
Revista Culturism a lui Cristian DULGHERU cu numărul 8 (143) din anul 2003 prezintă campionatul național de culturism, unde la categoria 80kg culturistul Laszlo KOVACS a ocupat locul 3, unde Florin UCEANU și Florin ROMAN au ocupat locurile 1, respectiv, 2.
Sunt sigur că dacă timpul ar mai fi avut răbdare, vorba lui Marin PREDA, un articol despre Laszlo KOVACS ar fi marcat o pagină importantă a culturismului de la noi, căci nivelul de calitate al acestui sport este dat și de sportivii care intră în competiții, dar și de arbitrii care fac evaluarea.
Am recitit corespondența mea cu marele culturist de la sfârșitul anului trecut și pe zi ce trece devin mai trist și cred că proiectul meu de a scrie despre mari culturiști pierde teren căci aceștia sunt tot mai grăbiți să plece, fără a da posibilitatea unui dialog peste timp.






(29 februarie 2020)

Friday, February 28, 2020

Adaptarea sălilor de fitness culturism la coronavirus

Văd că acum de când cu coronavirusul s-au intensificat preocupările pentru igienă în sălile de fitness-culturism.
Se aspiră cu mult mai multă insistență podelele.
Se spală cu mai multă perseverență dușumelele.
La dușuri se caută menținerea unei curățenii exemplare.
Se montează dispozitive pentru folosirea de dezinfectanți.
Toată lumea este cu mult mai atentă cu ștergerea echipamentelor cu alcool.
Se folosește mai intens hârtia de pe suluri pentru ștergerea mâinilor după spălare.
Parcă suntem într-o altă lume.
Totuși mai există ici și colo câte un bizar sau câte o bizară cvare mai lasă în urmă mizerie, crezând că atât unul cât și cealaltă se află la ei în mizeria de acasă, căci exclud că cel sau cea care este mizerabil sau mizerabilă la sală, sunt  monumente de curățenie la ei în bătătură.
Este totuși un semnal că profirtul se face și dacă nivelul de curățenie este cât mai sus ridicat.

(28 februarie 2020)

Wednesday, February 26, 2020

De vorbă cu prietenul meu Dan ARSENESCU, despre sport



Pe Dan ARSENESCU îl știu de foarte mult timp, dar viața a făcut ca să-l reîntâlnesc după foarte mulți ani, abia în ianuarie 2020. Anii au trecut, însă Dan ARSENESCU a rămas același bărbat înalt, drept, cu mers apăsat și cu față luminoasă, în care un zâmbet anume, arată pentru oricine, că are în față un caracter optimist, un om puternic, care este gata să mute munții din loc, dacă este nevoie.
M-am gândit că este necesar să realizez un articol interviu cu Dan ARSENESCU, căci atât tinerii cât și mai puțin tinerii au ce învăța de la el. Am scris DA acronimul de la Dan ARSENESCU pentru cel care răspunde, iar II acronimul de la Ion IVAN, adică de la numele meu, căci eu pun întrebările.

II:   Să începem cu începutul. Cine ești tu, Dan ARSENESCU?
DA: M-am născut acum mai bine de 63 de ani, într-o friguroasă zi de iarnă, mai exact în 17.02.1957, anii au trecut peste copilărie, școala primară, gimnazială iar în anul 1976, urmând într-o oarecare măsură tradiția militară din familie, am făcut bagajul și am plecat la școala militară unde m-am specializat ca tehnic de auto . Aceasta cuprinde tot ce este legat de tehnica militară pe roți; cunoaștere, conducere, exploatare, mentenanță și reparații.
După terminarea școlii militare și repartiția în București la o mare unitate militară, am parcurs diferite dar multe cursuri de pregătire și perfecționare în domeniul tehnic militar.
După o anumită perioadă de timp  pe care am petrecut-o la București, am reușit să obțin un post de instructor șef în Școala Militară de Ofițeri ,,Mihai Viteazul,, din Pitești.
În 1982 după un greu și riguros examen medical dar și fizic sunt declarat apt pentru primele cursuri de pregătire și perfecționare în domeniul scafandreriei militare, devenind scafandru militar de intervenție și luptă la mica și medie adâncime adică 0-200 m, de la Constanța. Ca fapt divers, la examenul de admitere am fost 40 și am terminat 15 brevetați. 
Dacă tot am prins gustul adrenalinei, am continuat cu pregatirea salturilor din elicopter la baza militară de la Tuzla terminând cu brio și acest curs mai special un pic, apoi la Buzău într-o unitate mai specială.
Tot în această perioadă încep să cochetez cu sportul auto, dată fiind tradiția Piteștiului , astfel devin mecanic de echipă la prima mea echipă de club în domeniul competițiilor automobilistice cu IRTA Pitești, avândul coleg de echipaj pe regretatul Puiu Bucur, unul dintre cei mai buni ingineri auto de la Uzina Dacia,  apoi sunt cooptat la cererea pilotului Dinu Silviu (Mreană) în echipa CCSITA Dacia Pitești  pe poziție de copilot, cu care ajungem pe locul 1 în următorii ani .
Anii trec , cariera militară cu bune cu rele merge și ea și iată vine revoluția, unde era să închei socoteala cu viața, că de….așa este la luptă pentru unii, după acest eveniment datorită pregătirii specifice am reușit să plec în prima misiune militară în afara teritoriului național -1993 Mogadishu- Somalia.

 II:  Care sunt caracteristicile tale biometrice?
DA: Cred că natura a fost generoasă cu mine la naștere, pentru că astăzi  am 189 cm,  cu greutate 97 kg. 
II:    De când practicici sportul?
DA: Încă din copilărie și apoi  de-a lungul vieții mi-a plăcut sportul, așa că m-am apucat în generală de atletism -alergare și săritura în lungime, apoi de handbal, fotbal, dar viața mea au fost sporturile auto după care cele ce au legătură cu apa, apoi cel legat de înălțimi – parașutismul, vorba soției mele : dacă ți-au plăcut parașutele, de …
 II:    Ce a însemnat sportul pentru tine?
DA: Un stil de viață, a făcut parte din meseria mea.

II:    Ce înseamnă acum sportul pentru tine?
DA: Pentru mine, înseamnă ; disciplină, spiritul de competitivitate, seriozitate, spirit de echipă  și nu în ultimul rînd SĂNĂTATE.
Seriozitate sportul este terapie, este psihologul meu, este vacanța în care reușesc relaxarea totală.. 
Sportul îţi ţine mintea trează şi te poate ajuta să-ţi îndeplineşti visul.
II:   Ești un tip de 63 de ani. Ce sport practici acum?
DA: Înot, ciclism și alergarea pe orice teren.
II:    Ești un tip care ai și activități pe plan profesional. Ai timp pentru toate?     Ești vicepresedinte la diferite organizatii cum planifici timpul ?
DA: Desigur, am început imediat după trecerea în rezervă, am fost timp de 5 ani director executiv pe probleme de securitate transport valori la o firma privată însă în același timp și vicepreședintele Asociație Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere Basarab I Pitești dar și a Asociației Naționale a Veteranilor de Război Argeș.
Planificarea activităților în raport cu timpul disponibil, nu este dificilă atâta timp cât ști ce vrei să faci. Datorită experienței militare este ușor  (pentru mine ) să-mi planific timpul.
II:    Cum arată o zi din viața de sportiv a lui Dan ARSENESCU ?
DA: Antrenamentul specific pe tip de activitate sportivă este în funcție de vârstă, greutate, gradul de experiență sau pregătire . Una este să mergi la bazinul de înot și să faci 10-20 de ture după lipsa antrenamentului și alta este să-l faci aproape zi de zi. Pentru concursurile de ciclism prin teren variat, trebuie să ai un antrenament de cel puțin 1-2 ori pe săptămână în condițiile sau apropiate celui în care vei concura. Dar toate activitățile sportive au un numitor comun REZISTENȚA FIZICĂ pe care o ai sau ai dobândit-o de-a lungul pregătirii.
II:     Participi la competiții?
DA:  Da, încă mai particip în competițiile de ciclism în teren variat și la cel de viteză șosea. Ultimul concurs la care am participat a fost în octombrie 2019 la ,,ȘTEFĂNEȘTI WINE TRAILS,, unde am ocupat locul I la categoria mea de vârstă, peste 50 ani.
II:   Despre cei cu care te antrenezi ce ne spui?
DA: Sunt oamenii de diferite domenii de activitate și meserii ( militari, polițiști, cadre medicale dar și tineri, oameni care au format o ECHIPĂ, o familie. Suntem aproximativ 20 de membri cu vârste cuprinse între 15 ani și 63 ani, eu fiind cel mai vârstnic din toată echipa.
 II:     Ca să practici un sport, trebuie echipamente. Care este nivelul tău de dotare?
DA: Este foarte adevărat, ca să faci un sport la nivelul pe care îl face eu , îți trebuie echipament adecvat atât în funcție de competiție dar și de condițiile meteo, apoi mai este hrănirea și suplimentele alimentare sau vitaminele de care trebuie să ai grijă, astfel …..
 II:   Din experiența ta, există o legătură între a practica un sport și starea de sănătate a celor trecuți de prima tinerețe?
DA:  Absolut, există o condiție primordial; SĂNĂTATEA dar și DORINȚA. Dar conform unui vechi proverb românesc: degeaba ai dorință, dacă nu ai putință !
II:     Ce crezi că-i oprește pe cei de-o vârstă cu tine să facă sport?
DA: Comoditatea !
II:     Ce trăsături de caracter trebuie să aibă un om pentru a face sport toată viața?
DA: Optimism, curaj, conştiinciozitate.
II:     Cum îți controlezi starea de sănătate?
DA: De cel puțin două ori pe an merg la controale medicale pentru a monitoriza starea mea de sănătate, iar după efort îndelungat acasă starea cardiacă,  folosind aparatură specifică.
II:    Dacă ai da un sfat cuiva care vrea să înceapă să facă sport, deși nu a mai făcut, care ar fi acest sfat?
DA: Găsirea și notarea tuturor motivelor pentru care merită să  înceapă un nou stil de viață. Este bine ca începuturile în sport să nu genereze foarte multe pretenții. Începutul trebuie să fie ușor, după care efortul trebuie să crească treptat.
II:    Cum apreciază cei din jur faptul că tu faci sport?
DA: Cei care mă cunosc spun că sunt de apreciat că fac cea ce fac și mai ales că am timp pentru așa ceva .
II:     Cei care te încurajează, cum o fac?
DA: Prin respectul care îmi este acordat ori de câte aducem în discuție faptul că unii fac sport, iar alții nu. Am prieteni care au 73 de ani și fac încă sport. Deci sunt de invidiat !!!
 II:    Cei care nu te aprobă, ce argumente au?
DA: Vârsta , condițiile meteo, etc.
 II:     Tinerii cu care faci sport de echipă au ce învăța de la tine?
DA:  Cred că doar prezența mea în echipă sau când sunt individual la antrenamente îi pot lăsa pe gânduri.
Dacă vrei, poți și îți este drag sportul atunci ești exemplu pentru toți.
II:   Tu ai de învățat de la tinerii cu care mergi și faci sport?
DA:  Am spus și voi repeta mereu ; este loc de mai bine dacă vrei.
II:    Ce înțelegi a avea performanțe când practici un sport?
DA: Sportul nu înseamnă întotdeauna să ai numai performanțe, desigur toți sportivii tind spre așa ceva iar performanța încununează tot efortul depus în atingerea succesului. Pentru mine personal este o performanță când în sportul pe care îl practic, să pot să termin aceea cursă.
II:      Când vrei să participi la o competiție ai un ciclu special de pregătire?
DA:  Absolut, fără pregătirea specifică tipului de competiție asta însemnând hrană, vitaminizare, exerciții fizice de lungă sau scurtă durată, exerciții de respirație pentru menținerea ritmului cardiac nu poți fi pregătit.
II:     Ai exemple de competiții la care ai participat?
DA: Ultimul concurs la care am participat a fost în octombrie 2019 la ,,ȘTEFĂNEȘTI WINE TRAILS,, unde am ocupat locul I la categoria mea de vârstă (peste 50 ani )
II:     Ce te motivează să o iei de la capăt după un concurs încheiat?
DA:  Am fost educat că, chiar dacă ai pierdut acum o competiție, nu este un capăt de țară așa că…. antrenează-te și continuă să fi motivat pentru a fi caștigător chiar dacă ai pierdut.
II:     Despre satisfacții se vorbește foarte mult. Ai avut satisfacții după urma sportului?
DA: Doar personale , nu am câștigat mare lucru din sport. Cel mai mare câștig : faptul că pot să fac sport.
II:     Dar dezamăgiri ai avut că ai practicat sportul?
DA: Nu, niciodată.Sportul sau mai bine zis, mișcarea a făcut și va face parte mereu din ființa mea.
II:    Ai avut accidentări?
DA:  Suficiente , dacă nu ai parte și de așa ceva, înseamnă că nu ști ce este competiția. Printre cele mai grave a fost un barotraumatism al urechii drepte (spargerea timpanului ) la o scufundare la adâncimea de 40 m. în Marea Neagră la un exercițiu tactic, fapt ce a făcut ca 6 luni de zile să nu mă mai pot scufunda nici la simulat (în cheson), nici real. Răsturnarea în competiția sportive ,,Raliul Castanilor ,, când eram copilot cu Dinu Silviu în echipa CCSITA Dacia, apoi traumatisme la aterizările cu parașuta iar ultimele în concursurile de ciclism în teren variat ( coaste rupte, mâini luxate). Dar sunt amintirile mele cu bune , cu rele.
II:    Acasă faci sport? Ce exerciții faci? 
DA: Aproape zilnic .
II:     Câte flotări faci?
DA: Maximum 100 de bucăți.
II:    Urci trepte la stadion. Le-ai numărat? La ce folosește acest tip de mișcare?
DA: Zona unde locuiesc este  o zonă privilegiată din punct de vedere al pregătirii fizice. Am stadionul cu pista de alergare lângă mine și două zone cu trepte unde poți face cardio. Primele au 146 de trepte iar al doilea loc 50 de trepte , deci suficient ca să faci mișcare.
 II:    Înot practici? Cu ce performanțe?
DA: Ținând cont că înotul a fost printre sporturile preferate dar și legat de activitatea mea, înotul îl practic ori de câte ori am ocazia dar și posibilitatea. Ca performanțe, 10-15 bazine. 
II:    Am înțeles că ești familiarizat cu parașutismul. Ce spui despre acest sport?
DA: Da,  am făcut pregătirea specifică la Buzău ,,în crâng,, cum spuneam noi. După pregătirea la drenajor, primul salt; declanșează, trage de dreapta, am declanșat, am tras de dreapta și atât de tare mi-a plăcut, că nu am mai făcut nimic altceva. M-am dus în primul copac în care am aterizat, cred că am făcut cel mai lung zbor din ziua aia. 
Nu ai cu ce să compari senzația asta, chiar nu ai cu ce să compari. Curaj, frică, adrenalină. și un vis împlinit, pe care omul l-a avut dintotdeauna: să zboare. Parașutism, libertate pură.
II:     Se zice că sunt unii bărbați care practică sporturi extreme. Tu practici astfel de sporturi?
DA:  Nu, nu sunt în categoria aceasta.
II:      Bărbații sunt mai mult cu fotbalul, cu privitul mai ales. La tine cum este?
DA:   A fost și mingea în timpul activitășii mele în armată, am jucat fundaș apoi am trecut ca portar la echipa Școlii Militare de Ofițeri, A.S.A.Armata Pitești. Acum privesc și comentez !
II:     Ce părere ai despre sportul de masă în rândul celor ieșiți la pensie?
DA:   Activitatea sportivă prin specificul ei aduce atât beneficii de ordin fizic și psihic, cât și beneficii de ordin social. De ce spun asta ? Pentru în primul rând socializezi atunci când mergi în locuri unde se practică mișcarea, beneficii multiple din punct de vedere al sănătății, etc.
II:    Vârsta este doar un număr?
DA:   Da... vârsta este doar un număr ! Niciodată să nu te gândești la faptul că ești în vârstă și gata, sportul nu mai este de mine .
II:     Cum vezi activitatea ta sportivă pe 2020?
DA:  Anul 2020 sper să fie la fel de generos cu mine dar mai ales sănătatea să nu-mi joace feste și să pot continua cu cea ce fac și acum privind activitatea mea sportivă.
 II:    Cum te vezi peste 5 ani?
DA: Mai în vârstă cu 5 ani!!!
II:    dar peste 10 ani?
DA:   Sper să mă mai mișc și să pot continua activitățile dedicate sportului .
II:    Care este motto-ul tău de viață?
DA:   Ai grijă să obţii ce îţi doreşti în viaţă sau vei fi obligat să te mulţumeşti cu ce primeşti. George Bernard Shaw

Sunt sigur că mulți au de învățat de la Dan ARSENESCU, mai ales că ceea ce face el este accesibil tuturor celor care vor să facă mișcare. Totul este ca fiecare să se gândească să înceapă, cu condiția de a nu amâna pentru o altă zi, căci amânarea este contra-productivă. Oricare om dacă vrea, trece să facă mișcare la pas la început, apoi să facă un pic de alergare. Dacă face și o încălzire este excelent. Dacă din când în când face flotări, genuflexiuni dar și alte exerciții simple, înseamnă ca deja a început să facă schimbări majore în viață. Când asigură ritmicitate activității sportive, omul deja devine altul, iar viața lui se schimbă în totalitate, căci prioritățile lui includ și cele câteva minute de sport. Ca Dan ARSENESCU, sunt mulți bărbați, iar dacă numărul lor va crește, cu siguranță că altfel vor sta lucrurile cu sănătatea celor trecuți de prima tinerețe, ceea ce este un mare avantaj pentru ei.
Îi mulțumesc lui Dan ARSENESCU, că a acvut amabilitatea de a răspunde la întrebări și sunt sigur că și în viitor vom avea ce discuta despre ceea ce facem fiecare dintre noi pentru a ne menține forma fizică la un nivel cât mai bun.


(10 februarie 2020)




Televiziunile ș isteria privind COVID 19

De când a apărut situația aceea serioasă în Italia legată de coronavirus, televiziunile mioritice nu mai contenesc în a discuta despre subiet, dar nu oricum, ci pe o tonalitate de un dramatism ieșit din comun, generând o adevărată isterie în rândul populației prin:
- abordare, 
- texte,
- reportaje,
- montaje,
- voce,
- frecvență.
Acum televiziunile dau măsura lor în a manipula, arătând că sunt arme redutabile și că guvernul este deja în suborinea lor, trebuind să joace cum ele dictează cu vioiciune, în numele unei informări corecte, dar prin exagerare.
Vedem cum coronavirusul este așteptat cu sufletul la gură să vină și la noi. În lipsă de subiecte tari, căci instabilitatea politică prelungită nu mai face rating, aparițiile prezidențiale sunt predictibile, Ludovic ORBAN deja și-a încheiat misiunea, coronavirusul, ca problemă pusă cu măiestrie în format isteristoid, face rating la cote maxime, căci trimiterea doar a unor care de reportaj, fără a mai fi nevoie de moderatori și de invitați incomozi sau de-a dreptul mediocri, se ocupă cu generozitate timpii de emisie, fără a se spune multe, fără a ieși din tiparele limbii de lemn, cu măsurile ce se impun, cu organele abilitate, cu aplicarea de proceduri și tot așa. Vedem deja cum se prcedează când cei puși să-și asume responsabilități se pitesc în spatele unor comitete și comisii, fără să se spună că cetățeanul X răspunde de acțiunea-h sau cetățeanul Y răspunde de implementarea procedurii-t sau cetățeanul Z răspunde de măsura-k, pentru a vedea dacă aceștia fac sau nu fac ceea ce li s-a cerut, iar șeful este cel care în final răspunde și plătește cu funcția dacă lucrurile nu merg bine. Este o lălăială și o bălăceală generalizată, iar manipularea televiziunilor oferă un show total în care vedete sunt exact cei care ar trebui să fie în teren și să muncească, dacă au ce munci. Acele mese la care sunt așezați diverși cu microfoane la gură, care spun de la prezidiu nimicuri, deja s-au banalizat, căci nu așa se comunică. Numai că toți șefușorii își doresc vizibilitate, neacceptând comunicatori așa cum era Christian CIOCAN de la Poliția Capitalei cândva, devenit în scurt timp vedetă, făcându-i pe șefi să sufere iremediabil, drept care un curajos l-a debarcat.
Aștept ca televiziunile să participe efectiv la acțiuni, alături de toți cei implicați, iar emisiunile lor să fie de informare, nu de manipulare și de inducere a unei stări de panică, vecină cu isteria, căci dacă pornesc bulgărele s-o ia la vale, înseși televiziunile nu-l vor mai stăpâni și proverbul că fiecare pasăre pe limba ei piere se va aplica plenar. Avem exemplul unei televiziuni care a dispărut sub greutatea propriei sale dezvoltări, ca proces dialectic marxist-leninist universal valabil, dar uitat de democrații de azi.




(26 februarie 2020)

Tuesday, February 25, 2020

Remus Octavian Mihăiță, culturistul despre care trebuie să se vorbească

Culturistul Remus Octavian Mihăiță era năcut în data de 15 octombrie 1977. A studiat la Universitatea Transilvania din Brașov. A muncit foarte mult și munca i-a fost răsplătită prin pozițiile ocupate în clasamente sau pe podiumurile de concurs.
El a aparținut zodiei balanță care îi caracterizează pe culturiști astfel:
Cei născuți în zodia balanței au suplețe în a se orienta și deciziile pe care le iau, le sunt în totalitate favorabile. Au orientare spre lucrurile precise, în care cantitatea este corelată riguros cu calitatea. Le place foarte mult simetria. Ori de câte ori au o problemă de rezolvat, nativii din balanță se documentează complet și fac tot felul de comparații. Definesc tot felul de criterii de selecție și de fiecare dată ei cred că alegerea făcută este cea mai bună. Criticile nu sunt bine venite la cei din acestă zodie, deși dacă ceea ce li se spune sub forma unei sugestii și a unui sfat devin uneori chiar deviză de viață. Le place să știe că munca lor este apreciată, dar nu arată acest lucru și uneori par indiferenți, dar detestă nedreptățile de care ei sau altii au parte. Știu să-și dozeze eforturile și au capacitate foarte bună de autoanaliză.
Scriu la timpul trecut despre culturistul Remus Octavian Mihăiță pentru că în toamna anului 2015 el a plecat dintre noi, așa cum au făcut Viorel Ristea, Virgil Buruiană, Gheorghe Humă și încă alții.
În mediul online se află puține elemente care descriu activitatea marelui culturist Remus Octavian Mihăiță, dar am căutat să întregesc descrierea personalității sale discutând cu sportivi alături de care a fost în competiții. Absolut toți l-au prezentat ca pe un culturist autentic, bine pregătit pentru a evolua în concursuri, cu o atitudine de învingător, calm, zâmbitor și încrezător în forțele sale. Faptul că toți cei cu care am purat corespondență au vorbit numai la superlativ despre Remus Octavian Mihăiță, dovedește că acesta era un mare caracter, aspect extrem de important pentru un culturist de valoarea sa.
Cu ani în urmă i-am urmărit contul de facebook și postările sale evidențiau preocupările de sportiv dar și de om care se implică în mediul virtual propunând texte interesante pe teme variate, care scoteau în evidență un om de mare sensibilitate, dar și cu un nivel excelent de cultură, el fiind absolvent al Universității Transilvania din Brașov. Textele sale arătau un culturist înzestrat cu putere de muncă și de concentrare, un om optimist, cu idei clare despre situațiile pe care le întâlnea zi de zi.
Am identificat în mediul virtual o serie de articole în care erau descrise competiții de culturism și rezultate finale ale acestora, iar acolo am găsit la loc de cinste numele culturistului Remus Octavian Mihăiță. redau aici câteva dintre elementele de palmares ale acestui mare culturist:
Cupa Sebastiano, mai 2009, a ocupat locul 4, seniori categoria +95 kg.
Tiger Classic, 2012, a ocupat locul 4, bodybuilding, categoria +90 kg.
Campionatul național de culturism, 2008,  a ocupat locul 4, categoria 100kg.
Campionatul balcanic de culturism, 2009, de la Bor, a ocupat locul 2, categoria 100 kg.
Trebuie să spun aici că el a concurat în compania unor culturiști de mare valoare competițională și aici amintesc pe Costică Căileanu, Lucian Boerescu, Eduard Antohe, Dragoș Popescu, Raul Maghiar, Andras Berecz, Ștefan Popa, Angelo Alexa, daniel Buruiană și remus Tătărășanu.
pentru a avea o idee privind performanța culturistului Remus Octavian Mihăiță voi prezenta câteva fotografii cu acesta.


Pentru o analiză de detaliu trebuie văzută galeria marilor culturiști de la categoriile 90, 95 și 100 kg și se va vedea că obținerea nivelului de definire pe care Remus Octavian Mihăiță îl prezenta în competiții era bazat pe o structură a antrenamentelor greu de atins, ceea ce presupunea o voință cu totul specială, o putere de concentrare rar întâlnită și respectarea cu strictețe a unor cerințe legate de dietă, alimentație și disciplina parcursului celor 24 de ore din zi, a celor 7 zile din săptămână, iar ciclurile de pregătire a competițiilor fiind respectate cu strictețe maximă. Totul din ceea ce prezenta Remus Octavian Mihăiță în competiții dar și în sala de antrenament era muncă, muncă și iar muncă.
Este interesant să se facă o analiză a nivelului de performanță între culturiști ale căror performanțe sunt cuantificate deja și pentru care există măsurători și modul în care se prezenta culturistul Remus Octavian Mihăiță pentru a face unele comparații și sunt sigur că se va ajunge la concluzii extrem de interesante, care să evidențieze că el făcea parte dintr-o anumită familie de culturiști, pe care zestrea genetică i-a răsfățat, dar care prin muncă bine dozată au reușit să o aducă la un nivel greu de atins  decât în  condiții de maximă disciplină și rigoare a derulării ciclurilor de pregătire.
Să nu uităm nicio clipă că Remus Octavian Mihăiță era absolvent de studii superioare și avea acces la un nivel de documentare special, căci modul în care se prezenta era rezultatul nu al unei alchimii empirice de derulare a antrenamentelor, ci a unui mod riguros, științific, fundamentat pe tehnici și metode moderne, căci o altă explicație nu există pentru ceea ce arăta el în competiții ca nivel de performanță.  Trebuie spus că Remus Octavian Mihăiță nu este un caz singular în culturismul românesc, ci mulți campioni au ajuns la nivelul maxim de performanță derulând antrenamente științific dozate și urmărind reguli stricte, dar tot științifice ale dietei, astfel încât în ziua concursului să se găsească la nivelul maxim de performanță.
Nu am avut date despre culturistul Remus Octavian Mihăiță, dar am pus cap la cap piesele unui puzzle definit pentru culturism și am căutat să încadrez elementele disponibile, astfel încât să obțin o imagine cât mai clară despre acest mare culturist. Încă mai îmi lipsesc piese legate de participările lui Remus Octavian Mihăiță în competiții de culturism naționale, încă mai îmi lipsesc elemente care mi-ar permite să definesc și mai riguros personalitatea acestui culturist.
Pentru mine scrierea acestui articol este o provocare, pentru că pornind de la un volum redus de elemente, a trebuit să reconstitui părțile lipsă dintr-un traseu, mergând de la ideea că nu ai cum să ajungi  direct de la București la Brașov cu trenul fără a trece prin Ploiești, deci nu ajungi la forma pe care Remus Octavian Mihăiță o prezenta, decât parcurgând un anumit traseu și respectând anumite rigori, pe care mari culturiști le-au prezentat în mod explicit.
Pe măsură ce voi intra în posesia și a altor elemente, ceea ce a rezultat din estimări și puneri cap la cap de elemente disparate, se vor reorganiza, rezultând un articol cu mult mai bine fundamentat, dar este o chestiune de timp și de sprijin pe care sper să-l primesc de la cei care au disponibilitatea de a o face.


Monday, February 24, 2020

Oracolul e din Găgești

Săptămâna trecută Ion CRISTOIU zis și Oracolul din Găgești prevestise 7-2 acceptarea contestației PSD la CCR și prezicerea sa s-a adeverit.
Să dăm Cezarului ce este al Cezarului.
Plecăciune prea-mărite Oracol din Găgești!
Plecăciune prea-mărite Oracol din Găgești!
Plecăciune prea-mărite Oracol din Găgești!

(24 februarie 2020)

Sunday, February 23, 2020

Lovitura de teatru nu se dă!

Azi 24 februarie 2019 PSD+ALDE+Pro România+UDMR ar trebui să vină în fața națiunii și să spună că învestesc guvernul ORBAN II pentru ca acesta să facă față situației de criză cu coronavirusul COVID 19, care a venit din Italia mănușă pentru a nu se ține alegeri anticipate, ceea ce PSD+ALDE+Pro România+UDMR își doresc în străfundurile sufletelor lor.
Viața le servește celor de la PSD, ALDE, Pro România și UDMR șansa de a arăta poporului cât de responsabili sunt ei, cum țin ei la sănătatea acestuia și mai ales să cștige voturi în fața unui PNL care mă îndoiesc că ar avea capacitatea să spună azi că vrea să-și învestească propriul guvern când ieri a spus pe dos.
Nuai că nici PSD, nici ALDE, nici Pro România și nici UDMR nu știu management politic și vor face ceea ce au promis, adică nu se vor replia, deci își vor terfeli imaginea, exact cum va face și PNL, cum a făcut-o de-a lungul istoriei de a ajuns să-l exaspereze, alături de alte partide, pe regele Carol al II-lea.
Se vede de la o poștă că politica românească se face după ureche, iar amatorismul este exact del de pe centura metropolelor, unde fetele își vând trupurile și pe tichete de masă la o adică.



(24 februari

Gureșul Victor Viorel PONTA

Lui Victor Viorel PONTA îi place tare mult să se audă vorbind. ca la armată când sunt ofițeri care trăncănesc doar că le place să se audă vorbind. El se crede leu dar este un pisoi jigărit, care s-a văzut pe cai mari, dar nu prin forțele lui. Un amic de-am meu care-l cunoștea foarte bine, spunea că nu are caracter. Nu l-am crezut, dar tot ceea ce a făcut acest Victor Viorel PONTA a arătat că amicul meu avea prefectă dreptate.
Victor Viorel PONTA a făcut greșeli în cascadă din acre enumer:
- abandonarea pe online a partidului,
- demisia din poziția de premier,
- clocirea unui partid de sub 15%,
- ocuparea funcției de secretar general de guvern,
- ralierea cu PNL pentru demniterea lui DĂNCILĂ.
Eu îl numes pe Victor Viorel PONTA cel mai mare ratangiu, căci dacă rămânea șef de partid, dar demisiona sub presiunea evenimentelor de la sfârșitul lui octombrie 2015 și se ținea departe de micimile politice, conturându-se un fel de guru al politicii românești cu o fundație solidă având acțiuni de mare anvergură, în 2024 candida la prezidențiale depășindu-l pe Ion ILIESCU în procentajele din mai 1990.
N-a fost să fie și Victor Viorel PONTA apare pe la televiziuni să se afle în treabă căci cu cele sub 15% procente ale lui nu face nimic semnificativ, ci doar e folosit de balama de toți, după care i se dă cu bocancul în figură, așa metaforic desigur.





(23 februarie 2020)

A XI-a G

Așa eram noi identificați în ultima clasă de liceu, ca fiind dintr-a XI-a G. Mă laud că am făcut parte dintr-o clasă foarte bună a liceului Alexandru ODOBESCU din Pitești, liceu care se numea în acele vremuri după modelul sovietic Școala Medie Alexandru ODOBESCU. În acele vremuri, se făceau 7 ani de școală elementară, 4 ani de liceu și 5 ani de facultate. Nu exista mastere, iar la doctorat mergeau extrem de puțini, nefiind învățământ de masă ca în zilele noastre.
Îmi face deosebită plăcere să privesc fotografia cu colegii mei de clasă și cu foștii profesori, căci în acele vremuri era un fotograf, ZAHARIA, celebru în Pitești, unde se făceau acele tablouri care stăteau câteva săptămâni la Librăria EMINESCU de pe Strada Mare și lumea care trecea se uita și era de fapt un certificat de absolvire cu adevărat a liceului.
Colegii mei dintr-a XI-a G au fost:
Nicolae BESCIU
Lucia BUZATU
Octavian CIOBANU
Georgeta COMĂNDESCU
Mariana CRĂCĂNEL
Rodica DIMONU
Mihai DRĂGUȚESCU
Ion DUMINICĂ
Elena DUMITRESCU
Filip GEORGESCU
Elena GHIMIȘ
Lidia GHIȚĂ
Petre GRIGORESCU
Cornelia IOANA
Ion IVAN
Ecaterina MARINESCU
Gheorghe MATEI
Magda MITROI
Gheorghe NEGULESCU
Iulian NIȚULESCU
Elena OLTEANU
Ionel OLTEANU
Mariana PĂTRU
Victor PENCEA
Mariana PETRESCU
Persida PETRESCU
Marian POPESCU
Sergiu POPILIAN
Valentin PREDESCU
Viorica STĂNESCU
Maria USCATU
Gheorghe VIȘINESCU
Felicia VOICU
Rodica VOICU
În cei patru ani de liceu am avut profesori deosebiți, pe care i-am regăsit în tabloul clasei mele de liceu și ale căror nume le scriu cu recunoștință. profesorii mei din liceu au fost:
Ion BĂCANU - profesor de geografie și diriginte
Eugen BOIA - profesor de fizică
Ion ANGHEL - profesor de matematică
Livia DULEA - profesor de economie
L. BUICULESCU - profesor de chimie
Ana SĂRĂCĂCEANU - profesor de limba română
S. IONESCU - profesor de istorie
Aurelia DÎRNA - profesor de limba rusă
Doina COCEA - profesor de limba franceză
Rodica ȚARĂLUNGĂ - profesor de astronomie
Dumitru IONESCU - profesor de muzică
Cornel GHEȚIE - profesor de sport
L. POTOLEA - bibliotecară
Ion DINU - directorul liceului
L. ILIESCU - director adjunct
Au mai fost câțiva profesori, dar nu știu care au fost rațiunile din care ei nu au fost incluși în tabloul clasei noastre, ceea ce mă duce la gândul că a contat mult care au fost profesorii din ultimul an de școală, deși cu profesorul Adrian OPREA am făcut fizică doi ani, iar cu profesoara de matematică Eugenia MINASIAN lucraserăm trei ani. La întâlnirea din 1975, la zece ani de la terminarea liceului ne-am întâlnit cu mulți dintre colegi și profesori și nu mică mi-a fost surpriza să văd că din 34 de elevi, 27 aveau studii superioare, ceea ce la vremea aceea era mare lucru, căci numărul de locuri în universități era cu mult mai mic decât în zilele noastre și presiunea pe admitere era mare.
Anul acesta se împlinesc 55 de ani de la terminarea liceului de către elevii clasei a XI-a G și mi-ar face mare plăcere să avem o întâlnire, căci revederea de 50 de ani s-a ratat.





(23 februarie 2020)

24 februarie 2020 este momentul T zero?

Unii titrează cu disperare că pe 24 februarie va fi momentul To al politicii românești, ceea ce mie mi se pare o mare gogoașă, din moment ce politica dâmbovițeană se face după ureche și la mica întâmplare, ca să nu zic la mica ciupeală.
Vin alegerile locale și partidele balama care și-au încordat mușchii de au dărâmat guvernul DĂNCILĂ, se gândesc că așa singurele, nu vor face pragul de 5% și deci primari - nu, deci, consilieri - nu, adică, nothing neică.
Este o eroare să crezi că dacă nu s-a întâmplat nimic în 30 de ani, vine o zi în care se va întâmpla totul. Pentru a avea loc un cataclism trebuie îndeplinite mai multe condiții și anume, să existe:
- locul,
- omul,
- contextul.
În cazul de față nu există nici locul, nici omul și nici contextul. Cine are proverbul cu capul plecat sabia nu-l taie, nu va fi generator de cataclisme. Cei care au proverbul: cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, așteaptă să vină mâine pentru a fura boul, nu pentru a produce cataclismul.
În 24 februarie 2020, va fi o zi de luni banală, ștearsă, prăfuită, mediocră și lipsită de spectacol, fiecare din părți va căuta să exploateze pe cât este în stare micimea, delăsarea, lentoarea, stagnarea, ineficiența,  ditirambele și gesticulația.
Doar televiziunile vor suferi căci deși anunțaseră cataclismul, vor vedea că elefantul a născut un purice și ziua se va încheia exact așa cum a început, adică a fost mult zgomot pentru nimic. Nu prea-mi dau seama cum 63,129372 % dintre parlamentarii care nu se vor mai regăsi pe liste în toamnă-iarnă, vor accepta să piardă 40.000 de euro prin votul pentru acceptarea anticipatelor. Dacă legea fundamentală era alta, clar, prezidentul ar fi avut posibilitatea să dizolve parlamentul. Ori acum sunt puși parlamentarii să-și semneze sentința de a pleca cu 5 luni mai devreme acasă. M-am întrebat și eu, așa pentru mine, de ce nu sunt întrebați criminalii, violatorii, hoții și bătăușii ce pedeapsă vor? 
De ce Mihail SADOVEANU a scris romanul Locul unde nu se întâmplă nimic și nu DOSTOIEVKI și nu BALZAC și nu SIENKIEWICZ?


(23 februarie 2020)

7 la 2 și Oracolul din Găgești

Nu mai este niciun secret pentru nimeni că fostul critic literar, director de ziar și acum analist olitic Ion CRISTOIU face tot felul de previziuni, dintre care cea de săptămâna recent încheiată legată de rezultatul pe care-l va da CCR în legătură cu dreptului prezidentului de a numi un premier demis deja, mă pune pe gânduri. Zice Oracolul din Găgești că scorul va fi de 7-2 în sensul că prezidentul are drept să se înșele o dată, a doua oară nu i se mai dă acest drept. 
Așa cum este structurată CCR ca proveniență, deși unii zic că judecătorii CCR sunt imparțiali, eu nu prea cred, că fibra lor PSD-istă, liberală sau PDL-istă, inclusiv prezidențială din moment ce numirea de la Cotroceni a venit, nu se șterge instantaneu pentru a deveni imaculată și mai ales pentru a da soluții infailibile. N-am să uit niciodată că de la CCR a venit cândva o erată care a invalidat votul unui popor de talia Bulgariei.
Mi-am adus aminte că o vrăjitoare a apărut la Tv și a zis că va avea loc un cutremur și a indicat undeva prin Turcia, iar câteva zile mai târziu chiar s-a produs acel cutremur acolo. Nu prea cred că prezicerea Oracolului din Găgești se va adeveri, căci CCR:
 - nu-și dorește adâncirea crizei din spirit de teorii ale dreptului, făcut tot de oameni,
- guvernele sunt cele care alocă bănuțul pentru ca instituția să fie vie,
- a decis ceva și legat de pensiile speciale, ceea ce ar duce la adâncirea sentimentelor neprietenești,
- nu face ce vrea Oracolul din Găgești, ci gândește cu capul ei, contrazicând sugestiile,
- este imună la adierile de vânt din politica mioritică, mandatele judecătorilor expirând altfel.
Săptămâna viitoare va fi încâlcită, bizară, mediocră și va avea corespondent în specificul politicii din deceniul al IV-lea al secolului trecut când regele Carol al II-lea a trebuit să ia măsuri ferme, care însă nu au dus la nimic bun, pentrp că radicalismul acelor măsuri nu a fost total. În plus, cultura politică pe Dâmbovița este inexistentă din moment ce unii reacționează visceral fără motive serioase sau pur și simplu că:
- s-au sculat cu fața la cearceaf,
- uitându-se în oglindă se văd lei deși sunt doar pisici jigărite,
- managementul politic este ignorat în  totalitate,
- nu se trece pragul unei mediocrități în previzionare.
Ar trebui să zăbovim asupra influenței nefaste a partidelor mărunte, poreclite și partide balama, pe care PSD-ul le-a încurajat, făcând alianțe de conjunctură, care vrând-nevrând au dus la apariția nu de compromisuri, ci de șantaje, ceea ce mi-a adus aminte de cartea etajul și șantajul, ceea ce balamalele practică în mod constant, pentru a trăda imediat după ce-și văd sacii în căruță. Șin Oracolul din Găgești ar trebui să se ocupe de management politic, de calculul probabilităților și de modelarea calitativă, pentru a lucra deja cu instrumente științifice, nu cu sondajele măcinate de subiectivism căci în februarie 2020 conceptul de big data ar trebui să poposească pe meleagurile mioritice, ceea ce înseamnă că nu mai trebuie lucrat cu sondaje, ci cu colectivitățile în integralitatea lor.




(23 februarie 2020)

Saturday, February 22, 2020

Și pe FACEBOOK se face istoriea culturismului

Mai toți culturiștii sunt prezenți pe FACEBOOK și fiecare pun acolo:
- fotografii din competițiile la care au participat,
- texte referitoare la rezultatele obținute,
- constatări din competiții,
- conclusi legate de antrenamente,
- fotografii de prezentare,
- fotografii de la antrenamente,
- fotografii cu ocupanții de pe podiumuri,
- copii ale diplomelor și fotografii ale trofeelor,
- fotografii cu poziții artistice,
- extrase din presă,
- filme de la antrenamente,
- informații despre prezența culturiștilor în televiziuni,
- texte cu mici povestioare,
- reclame la suplimente,
- sfaturi privind utilizarea de suplimente.
Toate acestea la un loc dau o imagine suficient de clară asupra derulării vieții sportive din ramura culturismului de la noi, numai că aceste elemente sunt:
- dispersate,
- neomogene,
- incomplete,
- aleatorii,
numai o muncă extraordinară de selecție și de verificare va permite utilizarea conținutului digital de pe FACEBOOK pentru a completa o istorie a culturismului. Materialul este imens și aplicând criterii riguroase de utilizare sunt create premise în a obține mai ales material vizual de foarte bună calitate și cu suficient de mare acuratețe. Sunt câțiva campioni care postează cu regularitate texte de foarte bună calitate și preluarea lor va avea ca efect completarea cu elemente de interes pentru oricine dorește să scrie despre culturism.






(21 februarie 2020)

Nesimțiții din sălile de culturism

Merg la sala de forță de destul de mult timp și nu numai în București. Oriunde merg, caut să fie și posibilitatea de a face un pic de mișcare. Deci, am o imagine destul de completă despre ceea ce se întâmplă în sălile de forță din USA, Germania, Franța, Croația, Bulgaria, Finlanda, Slovenia, Mexic, Dubai și Suedia.
Am văzut ceea ce înseamnă nesimțirea prin comparație. Nesimțiții sunt cei care:
- ocupă multe aparate cum că lucrează simultan la ele,
- lasă peturile pe oriunde după ce le-au golit,
- aruncă hârtiile de gumă de mestecat aiurea,
- lasă papuceii de unică folosință prin vestiar,
- pleacă cu umerașele din dulapuri acasă, adică le fură,
- merg cu apa târâș după ei de la dușuri prin tot vestiarul,
- lasă ușile deschise la dulapuri când pleacă,
- pleacă lăsând banda mergând,
- aruncă discurile halterelor pe unde nimeresc,
- după ce folosesc ganterele le uită oriunde se nimerește,
- caută să te dea la o parte de la un aparat, ca să lucreze ei.
Ei sunt cei care strică totul în jurul lor. După părerea mea, nici utilizarea în exces a telefonului mobil nu este semn al unei bune creșteri sau a unor maniere elegante sau mai pe scurt al unui grad de civilizație cât de cât. Văd lângă mine când merg pe bandă niște persoane care vorbesc la telefon fără să se oprească cel puțin o oră. Pentru că vorbesc tare, ascult involuntar cele mai stupide conversații ale unor persoane fără imaginație, băgăcioase, care pe ele nu se văd în oglindă, dar dau sfaturi cu generozitate, celor care nici nu au nevoie de așa ceva.






(21 februarie 2020)

Panouri mincinoase

Am văzut de multe ori niște panouri care anunțau cu emfază:
- cine e constructorul,
- cine dă banul,
- termenul de începere,
- termenul de finalizare,
- în ce program se execută.
Este foarte mișto, dar a devenit comic, pentru că din 25 de panouri văzute de mine niciunul nu era cu termenul de începere dar mai ales cu termenul de finalizare respectate.
Eu m-am săturat de miciunile mele, deci pe ale altora nu le cred nici atât. Sunt prea mulți mincinoși ordinari printre noi și mi se pare că s-a depășit masa critică, deci nu le mai iau în considerare. Dacă cineva îmi spune că în ziua Z la ora K se va face un oarece lucru, nu cred. Mi se pare că cel ce spune așa ceva este un neserios. Probabil, dacă în următorii 20 de ani tot ce se va spune se și va întâmpla, cele scrise ar căpăta un pic de credibilitate. Până acum văd numai comedii proaste.












(22 februarie 2020)

Aniversări de conjunctură

Fiecare ins când e pe cai mari caută să facă transfer de notorietate, de la alții către el. Așa s-a întâmplat cu ministrul culturii Bogdan GHEORGHIU care s-a gândit el să facă o aniversare fastuasă la împlinirea 144 de ani de la nașterea marelui sculptor Constantin BRÂNCUȘI, prilej cu care am aflat că:
- el n-a vizitat niciodată complexul de la Tg. Jiu,
- despre casa de la Hobița știe din auzite,
- că nu s-a implicat în expunerea Cumințeniei pământului,
- ambasadoarea pentru promovare e selectată după numărul fanilor,
- s-au cheltuit sume importante pentru o proiecție,
- manifestarea a fost una de tip comunisto-festivist.
Eu știam că se fac concursuri anuale de interpretare, olimpiade anuale pentru elevi, campionate naționale în sport, dar pentru aniversări și comemorări se folosesc cifrele rotunde, adică 10 de ani, 50 de ani, 100 de ani, 150 de ani, 200 de ani și tot așa. Frumoase sunt aniversările de 500 de ani, de 1.000 de ani și de 2.000 de ani.
În rest, se vede de la ompoștă că a face omagieri, sesiuni științifice, fără a organiza evenimente de substanță, echivalează cu o treabă de mântuială. Ar fi fost excepțional dacă s-ar fi organizat o expoziție mondială BRÂNCUȘI la București care să reunească pentru prima dată toate piesele din opera marelui sculptor, aflate peste tot în lume. Numai că trebuiau făcute plăți pentru:
- asigurări,
- expunere,
- proprietari,
ceea ce după cum se vede, deja guvernanții nu sunt în stare să dea vreo 50 milioane USD, doar pentru așa ceva când ei nu au dat 2.000 euro pentru asigurarea sculpturii despre care statul s-a lăudat că o va cumpăra acum 4 sau 5 ani.






(21 februarie 2020)

Friday, February 21, 2020

Resetarea clasei politice românești

Mi-au plăcut dintotdeauna frazele sforăitoare ale politicienilor care zic să se întâmple orice altora, dar nu și lor. Așa stau lucrurile și cu resetarea clasei politice. O clamează PSD-iștii. O cer PNL-iștii. O doresc USR-iștii. O visează PMP-iștii. Numai că nefericiții nu-și dau seama că resetarea clasei politice înseamnă:
- criterii riguroase de selecție autoimpuse,
- o altă scară a valorilor, una autentică,
- plecarea tuturor și venirea altora,
- muncă exclusiv în folosul cetățenilor,
- fapte, nu vorbe și modalități de evaluare,
- introducerea cuvântului onoare în Constituție,
- eliminarea imunității pentru demnitari.
Nu văd cum cineva va consmți să se ridice de la masa cu bunătăți, să arunce bunătățile la coșul de gunoi și să lase pe alții să se așeze pentru:
- a munci,
- a sluji,
- a respecta,
- a corecta.
Ar fi ceva ideal, deci imposibil și resetarea nu este altceva decât un concept imposibil de transpus în practica socială de la noi și de aiurea, căci ea se referă la acele percepte care luminează omenirea de 2.000 de ani, dar care se depărtează pe zi ce trece, pe măsură ce tehnologiile ne fac mai sofisticați, mai independenți, mai puternici și mai încrezători în invincibilitatea acțiunilor pe care le desfășurăm. este nevoie de oameni necontaminați de comunism, securism și arivism.






(21 februarie 2020)

Wednesday, February 19, 2020

Capodopera lui Radu PARASCHIVESCU

Radu PARASCHIVESCU este un prozator important al acestor ani, el fiind prezent în librării la standurile cărților publicate de autorii români.
Zilele trecute am văzut cartea Ghidul nesimțitului scrisă de Radu PARASCHIVESCU, carte despre care auzisem câte ceva, dar pe care nu reușisem s-o citesc. Am cumpărat-o la prețul de 28 de lei de la librăria Diverta din Mall Vitan. Cartea a apărut mai întâi în anul 2006 și a fost reeditată în anul 2019. Caracteristicile de recunoaștere a acestei cărți sunt:
Radu PARASCHIVESCU - Ghidul nesimțitului, Editura Humanitas, București, 2019, 190 pg.,  ISBN: 978-973-50-6405-1.
Cartea este tipărită într-un tiraj de 65.000 exemplare, ceea ce este deosebit de important pentruun autor român, știut fiind că apetența pentru citit nu este la cotele cele mai importante pentru noi cei aflați în spațiul carpato-danubiano-pontic, unde birtul din sat este locația cel mai mult frecventată.
Cartea tratează problematica legată de nesimțitul călător, de nesimțitul de la bloc și de nesimțitul V.I.P.
Se vede de departe că scriitorul Radu PARASCHIVESCU este preocupat de studierea în profunzime a fenomenului, spiritul său analitic scoțând în evidență nuanțe nebănuite ale identificării nesimțitului aflat în cele mai variate ipostaze. Radu PARASCHIVESCU dispune de un limbaj adecvat ironizării nesimțitului aflat la volan, pe plajă, în Parlament, la televizor sau pe scara blocului.
Textul elaborat de Radu PARASCHIVESCU este:
- alert,
- dens,
- colorat,
- plăcut,
- coerent,
- îngrijit,
- avizat.
Vocabularul lui Radu PARASCHIVESCU arată disponibilitatea autorului spre explorarea unor teritorii extrem de variate, cu adaptarea subvocabularelor la context, căci replicile date de nesimțiții descriși de el aparțin lumii din care nesimțitul descinde.
Tot timpul când am citit cartea scrisă de Radu PARASCHIVESCU m-am gândit la romanul Groapa a lui Eugen BARBU în primul rând că stilul în care Radu PARASCHIVESCU a scris acest Ghid este foarte îngrijit, preocuparea autorului fiind să scoată în evidență trăsăturile fundamentale ale nesimțitului prin abordarea acestuia ca:
- atitudine,
- limbaj,
- îmbrăcăminte,
- socializare.
Scriitorul Radu PARASCHIVESCU a realizat cu Ghidul nesimțitului ceea ce se numește în mod curent, o capodoperă și nu greșesc cu nimic să spun acest lucru pentru că subiectul este tratat ca un întreg, are structură graduală, este variat și scris cu talent. Elși-a dat măsura forței sale artistice. Mulți cred că se străduie să spună că și ei ar fi scris o astfel de caret căci despre nesimțire oricine dacă se pune pe scris are ce scrie, căci nesimțiți sunt pe toate drumurile. Este adevărat, dar numai pe jumătate, căci despre nesimțiți nu trebuie scrise texte brute, neprelucrate, ci texte care să aibă în ele un ceva anume, care să-l facă pe cititor să fie de acord cu ceea ce este scris acolo și mai mult, să-l facă să deschidă ochii și să fie cu mult mai analitic cu cei din jur și să identifice toate nuanțele care să-l separe pe el, omul de bun simț, de cei care manifestă carențe impardonabile și care se încadrează fără dubiu în categoria nesimțiților.





(20 februarie 2020)

Lipsa adevăraților bărbați de stat la români

Numai în anumite momente istorice s-a văzut la români existența adevăraților bărbați de stat. În rest, bărbații de stat ne lipsesc du desăvârșire. Ceea ce avem în cele mai dese cazuri sunt de fapt niște oameni obișnuiți, adică destul de mici din punct de vedere a staturii morale, a inetgrității, a verticalității și mai ales din punctul de vedere al viziunii pe termen lung.
Mama, Dumnezeu s-o ierte avea o vorbă:
- Ioane, nu cere omului ce n-are!
Câtă dreptate avea săraca mama! Cum să-i cer eu unui politician mic la caracter și obscur să facă lucruri mărețe, dacă el are atât de multe limite încât nu este în stare decât să tragă spuza pe turta lui? Cum să pretind eu de la un politician, indiferent de poziția pe care o ocupă să gândească mai mult decât lungul nasului, în condițiile în care el abia știe să facă socoteli de azi pe mâine pentru el și amantele lui?
politica de azi pe plaiurile mioritice nu diferă cu nimic de politica deceniului al IV-lea al secolului trecut și cu atât mai puțin de perioada comunismului de început de sub cisma sovietică. Numai actorii sunt alții, dar decorurile de mucava prăfuită și replicile goale de conținut sunt aceleași.
Bărbații de stat nu există, căci nu sunt îndreptățit de nimic să constat că nu mai există, din moment de după 1920 aceștia au dispărut cu desăvârșire. Pe scenă se perindă numai oameni cu caractere nesemnificative, care nu aduc acel plus de valoare care să genereze salturi semnificative în evoluția poporului nostru.
Absența proiectului de țară ca text de o pagină arată că:
- lumea se lălăie,
- lipsește capacitatea de sinteză,
- decizia pe un obiectiv e inexistentă,
- se merge în bătaia vântului.
Ce bine ar fi fost să apară din spuma mării un nene care să spună că de azi trebuie să selectăm gunoaiele și să reciclăm tot ce e de reciclat și acest nene, zi de zi să ne arate cum face el să recicleze, onest, modest și perseverent, ca să ne intre în reflex acest mod de a ne manifesta.
Nici despre alfabetizare nu se suflă o vorbă, căci tipii care se perindă pe toate treptele păoliticii vor oameni nepregătiți, dependenți de pomenile statului, căci oamenii pe picioarele lor, își pierd calitatea de super-manipulabili, iar voturile se obțin facil de la oamenii cu nivelul de pregătire sub mediu, ca să nu spun  de la cei mai săraci, ignoranți și dependenți de nemunca și imposibilitatea de a citi de a se informa, căci nu au trecut de primele patru clase.

(17 februarie 2020)


Monday, February 17, 2020

Prințul Persiei din opera TURANDOT de PUCCINI la ONB

Citisem multe despre subiectul operei TURANDOT și văzusem multe reprezentări pe MEZZO ale acestei opere. Ideea de a merge la premiera din 13 februarie 2020 a fost doar faptul că rolul titular era interpretat de Maria GULEGHINA.
Mă așteptam să văd la ONB un Prinț Persiei scunduț, durduliu, puriu, greoi, nădușit și ponosit, căci la un spectacol cu La Traviata de acum câțiva ani cam așa au apărut balerinii de la dansul spaniol. Nu mai așteptam momentul apariției Prințului Persiei căci presupuneam ce va fi. Când s-a produs momentul, am avut surpriza să văd că Prințul Persan este interpretat de un balerin înalt, suplu, cu alură sportivă, care merge și trage serios de fiare, cu ținută și cu simțul ritmului muzicii.
Costumul său era exact ceea ce trebuia în contextul întregului spectacol și mantia sa era sclipitoare,  nu sclipicioasă, exact cum trebuia să fie pentru a-i marca prezența. El continua surpriza pe care am avut-o cu cei 6 dansatori cu iatagane, ei fiind balerini de ținută, exact cum trebuie să fie balerinii, adică mobili, ritmici, în formă și mai ales cu greutatea corpului sub control. În seara spectacolului pe care l-am văzut eu, Prințul Persiei a fost interpretat de Narcis BREBEANU, balerin bănuiesc, din moment ce numele său nu figurează printre balerinii enumerați în programul de spectacol în care sunt dați toți angajații ONB. Pe Internet apare că Narcis BREBEANU este într-adevăr balerin solist la ONB, dar tot cu numele de Narcis BREBEANU există și un tenor. Nu am căutat explicația și consider că în economia acestui articol, este vorba de o coincidență de nume.
Mie mi-a plăcut spectacolul și consider că Narcis BREBEANU în Prințul Persiei a fost ceea ce trebuie, iar partea de final în care a însoțit-o câțiva pași pe soprana Maria GULEGHINA la coborârea scărilor, a arătat că Narcis BREBEANU are clasă, știind exact care este momentul în care să rămână pe poziție, lăsând diva să strălucească cu adevărat.






(18 februarie 2020)