Pe Lixandru VERBIȚĂ l-am văzut la televizor pe Antene. Era prezentat ca un erou care a ținut piept hidrei DNA-iste. Îmi aduc aminte că Ion ILIESCU a prezentat o perspectivă extrem de interesantă a degetului arătător, privit din diferite poziții. De sus, arătătorul se prezintă ca un punct..
Privit din partea cu podul palmei, arătătorul este altcumva decât dacă este privit din partea cu dosul palmei sau dacă este privit din lateral. Rot așa și cu Lixandru VERBIȚĂ. Adepților lui Traian BĂSESCU, Lixandru VERBIȚĂ nu le convenea că el era acea tipologie de bărbat care gândește și care nu se lasă călcat în picioare, adică tipul care nu răspunsese la apelul de a sta în casă și de a nu vota la referendum, așa cum se executau toți PDL-iștii înfocați ai acelor vremuri, cei care făceau scut în jurul mult prea iubitului lor președinte. Pentru o altă categorie de cetățeni, Lixandru VERBIȚĂ era tipul de bărbat care știe să se împotrivească sistemului, așa cum fac mulți oameni sau cred că fac, dar care se ascund în umbra nopții, zicând că opun rezistență pasivă, asemeni scriitorilor predecembriști care se lăudau cu literatura de sertar pe care după Revoluție n-a văzut-o nimeni.
Am fost contemporan cu Lixandru VERBIȚĂ, acel bărbat care a făcut războiul, care a muncit o viață și care a considerat că trebuie să lupte pentru idealurile sale. Am apreciat la Lixandru VERBIȚĂ claritatea ideilor, acțiunile lui ferme, lucruri pe care ar trebui să le vedem la cât mai mulți cetățeni, care n-ar mai trebui să meargă cu turma pentru a se văicări după aceea că ei au fost doar niște victime manipulate grosolan, fără să vorbească o clipă că orice om are creier, judecă și trebuie să ia decizii numai în cunoștință de cauză. Lixandru VERBIȚĂ era un bărbat diferit de cei care zac în cârciumi și se vând pentru o cinzeacă de tărie, diferit de lătrăii care fac din alb negru și din negru alb, dacă li se cere și era diferit de cei care stau ca milogii cu mâna-ntinsă să le dea statul salarii grase, pensii suculente și pomeni electorale sau pomeni festive, dar tot pomeni numite.
(15 februarie 2020)
No comments:
Post a Comment