Resetarea clasei politice românești

Mi-au plăcut dintotdeauna frazele sforăitoare ale politicienilor care zic să se întâmple orice altora, dar nu și lor. Așa stau lucrurile și cu resetarea clasei politice. O clamează PSD-iștii. O cer PNL-iștii. O doresc USR-iștii. O visează PMP-iștii. Numai că nefericiții nu-și dau seama că resetarea clasei politice înseamnă:
- criterii riguroase de selecție autoimpuse,
- o altă scară a valorilor, una autentică,
- plecarea tuturor și venirea altora,
- muncă exclusiv în folosul cetățenilor,
- fapte, nu vorbe și modalități de evaluare,
- introducerea cuvântului onoare în Constituție,
- eliminarea imunității pentru demnitari.
Nu văd cum cineva va consmți să se ridice de la masa cu bunătăți, să arunce bunătățile la coșul de gunoi și să lase pe alții să se așeze pentru:
- a munci,
- a sluji,
- a respecta,
- a corecta.
Ar fi ceva ideal, deci imposibil și resetarea nu este altceva decât un concept imposibil de transpus în practica socială de la noi și de aiurea, căci ea se referă la acele percepte care luminează omenirea de 2.000 de ani, dar care se depărtează pe zi ce trece, pe măsură ce tehnologiile ne fac mai sofisticați, mai independenți, mai puternici și mai încrezători în invincibilitatea acțiunilor pe care le desfășurăm. este nevoie de oameni necontaminați de comunism, securism și arivism.

(21 februarie 2020)