La reprezentația din 13 februarie 2020 de la Opera Națională București cu spectacolul TURANDOT am avut surpriza plăcută să văd un corp de balet:
- format din balerini și balerine,
- cu condiție fizică excelentă,
- cu mișcări sincronizate,
- în ritm cu muzica,
- dinamic și expresiv.
De câte ori aveam ocazia să văd spectacole pe MEZZO cu opere în care interveneau cele câteva minute de coregrafie, mă gândeam de ce acolo este posibil și la ONB nu este pozibil căci de prea multe ori am văzut dansatori, nu balerini bătrâni, grași, nădușiți. Cam aceleași lucruri se vedea și la dansatoare, care auveau slăninuri ce se revărsau abundent prin toate părțile. Credeam că este problemă fără soluție. Cu spectacolul TURANDOT am văzut că și la ONB s-a înfăptuit marea revoluție, căci dansatorii reșapați și supraponderali, au fost înlocuiți cu balerini cu alură sportivă, supli și se vede de la o poștă că trec și pe la sălile de cardio, ceea ce face ca evoluțiile lor să fie excepționale din toate punctele de vedere.
Am totuși o problemă. La noi, micio minune nu ține mai mult de teri zile și tare îmi este teamă că la anul sau peste doi ani, vor reapare dansatorii și dansatoarele în prag de pensie, care fac eforturi disperate să facă ceea ce scrie în fișa postului, adică să danseze după muzică.
Eu am trăit clipa și am apreciat și pe balerinii și pe balerinele din spectacol, care în cele câîteva minute cât au stat pe scenă mi-au arătat că sunt profesioniști care se respectă pe ei, respecâtndu-mă și pe mine.
(14 februarie 2020)
No comments:
Post a Comment