Televiziunile ș isteria privind COVID 19

De când a apărut situația aceea serioasă în Italia legată de coronavirus, televiziunile mioritice nu mai contenesc în a discuta despre subiet, dar nu oricum, ci pe o tonalitate de un dramatism ieșit din comun, generând o adevărată isterie în rândul populației prin:

- abordare, 

- texte,

- reportaje,

- montaje,

- voce,

- frecvență.

Acum televiziunile dau măsura lor în a manipula, arătând că sunt arme redutabile și că guvernul este deja în suborinea lor, trebuind să joace cum ele dictează cu vioiciune, în numele unei informări corecte, dar prin exagerare.

Vedem cum coronavirusul este așteptat cu sufletul la gură să vină și la noi. În lipsă de subiecte tari, căci instabilitatea politică prelungită nu mai face rating, aparițiile prezidențiale sunt predictibile, Ludovic ORBAN deja și-a încheiat misiunea, coronavirusul, ca problemă pusă cu măiestrie în format isteristoid, face rating la cote maxime, căci trimiterea doar a unor care de reportaj, fără a mai fi nevoie de moderatori și de invitați incomozi sau de-a dreptul mediocri, se ocupă cu generozitate timpii de emisie, fără a se spune multe, fără a ieși din tiparele limbii de lemn, cu măsurile ce se impun, cu organele abilitate, cu aplicarea de proceduri și tot așa. Vedem deja cum se prcedează când cei puși să-și asume responsabilități se pitesc în spatele unor comitete și comisii, fără să se spună că cetățeanul X răspunde de acțiunea-h sau cetățeanul Y răspunde de implementarea procedurii-t sau cetățeanul Z răspunde de măsura-k, pentru a vedea dacă aceștia fac sau nu fac ceea ce li s-a cerut, iar șeful este cel care în final răspunde și plătește cu funcția dacă lucrurile nu merg bine. Este o lălăială și o bălăceală generalizată, iar manipularea televiziunilor oferă un show total în care vedete sunt exact cei care ar trebui să fie în teren și să muncească, dacă au ce munci. Acele mese la care sunt așezați diverși cu microfoane la gură, care spun de la prezidiu nimicuri, deja s-au banalizat, căci nu așa se comunică. Numai că toți șefușorii își doresc vizibilitate, neacceptând comunicatori așa cum era Christian CIOCAN de la Poliția Capitalei cândva, devenit în scurt timp vedetă, făcându-i pe șefi să sufere iremediabil, drept care un curajos l-a debarcat.
Aștept ca televiziunile să participe efectiv la acțiuni, alături de toți cei implicați, iar emisiunile lor să fie de informare, nu de manipulare și de inducere a unei stări de panică, vecină cu isteria, căci dacă pornesc bulgărele s-o ia la vale, înseși televiziunile nu-l vor mai stăpâni și proverbul că fiecare pasăre pe limba ei piere se va aplica plenar. Avem exemplul unei televiziuni care a dispărut sub greutatea propriei sale dezvoltări, ca proces dialectic marxist-leninist universal valabil, dar uitat de democrații de azi.

(26 februarie 2020)