Relaxarea prin recitat este apanajul celor care știu poezii pe dinafară, fără a fi actori și fără a fi fost forțați la școală să memoreze fragmente de poezii, cât să dea bine la un comentariu stupid, de treaptă. Mie mi-au plăcut poeziile, drept care pentru a recita pe scenă a trebuit să învăț poezii care se pretau în acele vremuri să fie recitate. Drept care atunci când vreau să mă relaxez mă apucă recitatul unor poezi sau a unor gragmente de poezii din vremurile cele mai crunte ale proletcultismului abject. Au fost situații în care unele dintre poeziile recitate de mine au fost chiar în fața autorilor care între timp deveniseră democrați, aprigi luptători împotriva dictaturii comuniste. Nu le-a căzut bine. Și acum, abia îmi înfrând pornirea de a pune aici din acele versuri, care cred că i-ar umple de scârbă pe cititorii acestui material, deși pe mine m-ar relaxa, căci nenorocite vremuri am mai trăit în copilăria și tinerețea mea.
Sunt în stare să recit versuri de A. Toma, M. Beniuc, M Banuș, D. Deșliu, V. Porumbacu, dar și aiureli scrise chiar de mine, căci m-am produs și eu spre rușinea mea proprietate personală.
(27 martie 2018)
No comments:
Post a Comment