Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:

- penibile,

- fanteziste,

- aiuritoare,

- nerealiste,

- șocante,

- cocante, 

- delirante și etc.

Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?

Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?

Documentele personale le punem în portofelul nostru?

Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?

Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.

Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.

În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:

- vorbim,

- ne îmbrăcăm,

- gesticulăm,

- mergem,

- privim,

- ne pieptănăm,

- ne bărbierim,

- ne adresăm,

- salutăm,

- evităm,

- ne așezăm,

- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!

(29 martie 2018)