Necunoașterea managementului politic

Un prieten de-am meu mi-a zis că nu am nume politic. Dacă m-aș fin numit POPESCU, IONESCU, GEORGESCU sau X-ulescu, altfel ar fi stat lucrurile. Mă numesc Ion T. IVAN, ceea ce e foarte nasol, căci nu este nume politic pe Dâmbovița numele IVAN. Analizând numele candidaților la prezidențialele din 2014, analiștii de management politic trebuiau să-și dea seama că printre prezidențiabili, unii nu aveau în niciun caz nume politic.

Victor Viorel PONTA nu este nume politic pentru că toată lumea se gândește nu la poantele balerinelor ci la cele din bancuri, din glumițe.

Călin Constantin Anton PPOPESCU-TĂRICEANU nu este nume politic că este mult prea lung.

George Crin Laurențiu AANTONESCU nu este nume politic că este prea lung.

Singurele nume politice valide sonor erau:

- Elena UDREA, care deși mai avea pe Gabriela, ea nu l-a folosit niciodat, ca și adversarii ei,

- Klaus IOHANNIS în care consoanele alternează plăcut vu vocalele la rostirea melodioasă.

Tot managementul politic zice că dacă sondajele dau un procent, eroarea procentului real nu depășește niciodată 10% dacă sondajul este făcut pe baze științifice.

La primul tur de scrutin s-au înregistrat rezultatele:

Victor PONTA - 40,44% 

Klaus IOHANNIS - 30,37% 

Călin POPESCU-TĂRICEANU - 5,36% 

Elena UDREA - 5,20% 

Monica MACOVEI - 4,44 % 

Dan DIACONESCU - 4,03% 

Corneliu Vadim TUDOR - 3,68% 

Kelemen HUNOR - 3,47% 

.................

alții aveau sub 3%.
Necunoașterea managementului politic duce la chestii ilogice, dar cu impact zgomotos de marketing.

Ele depășesc absurdul creat și dezvoltat în teatru de Eugène IONESCO.

Acum se vântură o ipoteză halucinantă care dovedește că analiștii politici care se vântură seară de seară pe televiziuni pe bani frumoși, probabil, dovedesc o crasă incultură politică. Sondajele o dădeau pe Elena UDREA la undeva 5%. Cu eroarea de 10% ar fi ajuns la 15%. Eun candidat are un potențial de creștere care nu depășește nici în visele lui cele mai colorate 30%. Deci, managementul politic zice clar că un candidat cu 5% nu sare de 45% orice s-ar face pentru el cu toate armele și cu toată muniția de manipulare și de falsificare a voturilor. Ipoteza că ANI a avut chestia cu incompatibilitatea a fost doar un joc spre moft, știut fiind că numai Klaus IOHANNIS era singurul cu potențial de a câștiga. Sondajele pesimiste îl acreditau cu 30%. Mergând pe ipoteza creșterii ideale nu de 30%, ci de 30%, la care se adaugă eroarea obiectivă de 5% nu de 10%, conduceaq la scenariul unui minim de 55% ceea ce însemna o șansă uriașă pentru dreapta. Nimeni nu dă pasărea din mână pe cioarea de pe gard. Deci analiștii ar fi trebuit să pună puțin mâna pe manualele de management politic înainte de a face dintr-un candidat de 5% un învigător, nici măcar ca ipoteză de lucru. În toate laboratoarele cunoscute, dar mai ales necunoscute lucrează specialiști, nu ageamii așa cum sunt acești analiști.

(30 martie 2018)