Pentru a estima numărul maxim de doctori în științe pe care îl produce un conducător științific, trebuie făcute o serie de ipoteze care definesc niște limite în care acesta își desfășoară activitatea. Unele dintre limite provin din lege, altele provin din dinamica fenomenului, iar altele provin din moralitatea în care conducătorul științific ar trebui să-și desfășoare activitatea. Aceste ipoteze se referă la:
- durata minimă a stagiului doctoral care este de 3 ani,
- numărul maxim de doctoranzi coordonat într-un an care nu depășește 8,
- durata de activitate a conducătorului științific care este de maximum 35-36 de ani,
- în primii doi ani de la dobândirea titlului de conducător nu produce doctori,
- există politici diferite de declarare și de ocupare a locurilor la doctorat,
- inexistența abaterilor de la restricții, în sensul că totul merge ceas.
În acest context, există cazuri favorabile, cazuri ideale și cazuri mai puțin favorabile în ceea ce privește performanțele conducătorilor de doctorat. Sunt conducători de doctorat;
- prolifici, în ideia că au un număr de doctori foarte mare,
- obișnuiți, care au un număr de doctori care corespund unei realități acceptate,
- restrictivi, în care doctorii pe care i-au coordonat sunt cumva sub medie,
- problematicii, în care numărul celor care au finalizat este sub 1/3 din medie.
Dacă un conducător scoate la concurs tot timpul când coordonează doctoranzi numai și numai 8 locuri, el are locuri la admitere în cei 35-36 de ani în anii 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19, 22, 25, 28, 31, 34. Deci va produce 12 serii a 8 doctori, adică maximum 96 de doctori ai lui, cu cicluri complete de care el s-a ocupat 100%.
Acest număr 96 este maximum de doctori pe care-i produce un conducător științific dacă toți cei care dau admitere la el lucrează foarte bine și finalizează în cei 3 ani cât zice legea că durează cel mai puțin stagiul doctoral. În realitate sunt doctoranzi care nu-și finalizează teza în 3 ani ai stagiului minim doctoral, dar o finalizează în 4 sau 5 ani, ceea ce duce la diminuarea dramatică a numărului de doctori scoși de respectivii conducători științifici. Sunt și unii doctoranzi care se retrag sau sunt exmatriculați. La orată de pierdere de 20%, cam 20 de doctoranzi nu finalizează, drept care conducătorul are un număr de doctori de 76 cel mult în cei 35-36 de ani de muncă pe problemă.
Eu conchid că nu am avut o experiență prea bună din moment ce în 18 de conducere de doctorate am produs doar 42 de doctori, adică sub jumătate cât ar fi fost normal, deși mă consideram tot timpul un conducător de doctorat obișnuit, nu exagerat, dar preocupat de calitatea tezelor coordonate.
(18 martie 2018)
No comments:
Post a Comment