Elevul scânteie este acela care are o sclipire și atât. Am cunoscut un astfel de elev. Eram colegi de clasă. Nu lua note foarte mari la nicio materie. Provenea de la țară, dintr-o familie foarte săracă. Era și un pic recalcitrant. Profesorii îl luaseră la ochi și îl pedepseau pe nedrept la note, micșorându-i-le. Mi se părea absurd, dar uneori și eu și colegul meu de bancă intram într-o tripletă cu el în a suporta astfel de consecințe.
S-a întâmplat cî în clasa a X-a am fost anunțați că duminica este olimpiada pe orașul Pitești la matematică. Ne-am prezentat la liceul nr. 2, de pe Egalității. Ni s-au dat subiectele. Am făcut fiecare ce ne-a dus puterile, căci în acele vremuri nu se făceau meditații ca acum. Era numai Gazeta matematică, o revistă care costa 2 lei, numai că 2 lei era o sumă prea mare la o familie cu 5 copii și un salariu de muncitor, cum eram noi.
Lunea, după olimbiadă, am aflat că acel coleg al nostru luase punctajul maxim pe lucrarea scrisă, fiind singurul care obținuse așa ceva. Erau în Pitești alte licee mai bune decât liceul meu, dar, iată de la acest liceu răsărise acel coleg al meu care luase punctajul maxim, adică 20 de puncte.
Ni s-au pus la toți participanții la olimpiadă câte un 10 și colegul meu, cel mai bun a fost sărbătorit de întreaga școală ca un erou. Merita cu prisosință. Și profesoara de matematică era mândră de el. Unii dintre profesorii răutăcioși și și-au schimbat atitudinea față de colegul meu, olimpicul.
Ceea ce am observat în timp, a fost faptul că la tablă la matematică, colegul meu, era exact cel de dinainte. Tezele lui dintr-a X-a și dintr-a XI-a de la matematică erau ca cele de dinaintea mersului la olimpiadă. Nici examenul de absolvire al liceului nu a fost ceva special, cum nici faptul că la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului nu a apărut. Am aflat atunci că din clasa noastră de 27 de elevi, 25 aveau studii superioare, iar fostul olimpic nu era printre noi.
Concluzie: sunt oameni care ard ca o scânteie și atât.
(17 martie 2018)
No comments:
Post a Comment