În vremea când eu eram elev, scria poetul Nicolae LABIȘ, poet considerat copilul teribil al literaturii anilor '50. A scris mult, a scris frumos. Numai un accident stupid și neelucidat de tramvai i-a scurtat viața acestui poet, ale cărui poezii erau recitate de elevi și se găseau deja în manualele de liceu. Avea un volum de versuri intitulat Lupta cu inerția. Îmi aduc aminte că poemul său Moartea căprioarei a fost recitat de Leopoldina BĂLĂNUȚĂ în vremurile când în alimentare nu se găsea deloc carne.
Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb când tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!
Mie mi-a plăcut cum scria Nicolae LABIȘ, drept care i-am învățat pe dinafară nulte versuri și uneori când sunt la volan, mai recit din ele, căci tare frumoase sunt!
(17 martie 2018)
No comments:
Post a Comment