Eram țara cu corupție și fără corupți. Acum suntem țara cu corupție cât cuprinde și cu plevușcă în zona corupților.
Mergând într-o zi de primăvară din ianuarie 2018 pe stadă, mă întrebam dacă văzând niște persoane și uitându-mă la ele, cui aș fi îndreptățit să mă adresez cu apelativul coruptule.
Să mă adresez cu apelativul coruptule, portarului de la un spital care nu te lasă să intri cu mașina în curte decât după ce primește 5 lei, nu am cum că nu am dovada, deși flagrantul este foarte ușor de realizat, din moment ce respectivul nu mai are nicio reținere când ia banul.
Să mă adresez cu apelativul corupto, educatoarei care îți sugerează că ai un copil prea șturlubatic care o zăpăcește de cap, dar în anumite condiții se ocupă cu mult mai multă atenție de el, dacă. Nu spune cu voce tare, dar are arta de a sugera și ce și cât, căci nici ciocolatele și nici un parfum bun nu-i sunt necesare, dar o sumă cât de dcât colo este în regulă.
Să mă adresez cu apelativul coruptule, unei ofocialități de rang înalt, precis voi intra la pușcărie pe cu tot alt motiv, deși respectiva oficialitate chiar dacă ar munci 1.000 de ani fără să mănânce și fără să bea apă, cu salariul mare de bugetar, nu ar acumula averea existentă în declarație, care bineînțeles este moștenire, i-a fost donată sau pur și simplu i-a picat din cer.
Lumea vrea luptă cu corupția, lumea vrea rezultate, lumea vrea recuperarea banilor furați și în același timp, lumea s-a săturat să vadă atâta neputință cu oameni puternici, falsitate cu oameni coreți, birocrație cu muncitori, ineficiență cu eficienți și corupție fără corupți.
Am văzut condamnați pentru acte de corupție care pozează în victime, dar au viitorul lor și a vreo 30 de generații pus la adăpost.
(22 martie 2018)
No comments:
Post a Comment