Să ne imaginăm lucruri mult mai simple și mai puțin importante. Să zicem că eu ca bărbat vreau să-mi cumpăr o cămașă. Nu este deloc simplu. Dacă sunt necăsătorit, ori rog pe cineva din familie s-o facă, ori rog să mi se sigereze ceva, ori pur și simplu, dacă sunt un tip 100% independent, merg și o cumpăr singur.
Să mergem un pic mai departe. Să zicem că sunt un tip numit într-o funcție. Cine crede că eu fac pe acea funcție numai ce-mi bubuie mie prin cap, chiar dacă mi-ar bubui numai lucruri geniale, se înșeală. Eu trebuie să fac ceea ce vreau eu în chestiuni strict profesionale, pe meserie cum se zice, dar nenumărate alte lucruri trebuie să le fac cum vor șefii mei care m-au numit, dar și subalternii mei, ca să nu am situații conflictuale și să realizez împreună cu ei obiectivele care sunt în planul meu de șef numit.
Dacă eu sunt un tip care ocup o funcție obținută în urma alegerilor, există mai multe opțiuni. Prima opțiune este să mă consider că cei care m-au ales au făcut-o pentru că eu am niște merite nemaipomenite și în consecință fac numai ceea ce vreau eu, căci ceea ce vreau eu se suprapune 100% cu ceea ce-și doresc alegătorii. Dacă lucrurile nu stau așa, alegătorii vor fi nemulțumiți și cu următoarea ocazie mă sancționează, fac alte alegeri și altul îmi va lua locul. Dacă însă, sunt ales pentru că cei ce mă propun au niște așteptări, eu trebuie pe mandatul meu să le satisfac acele așteptări, căci în caz contrar, la următoarele alegeri voi fi eliminat din liste.
Cine crede într-un idilism vulgar, lipsit de tragerea sforilor în procesele electorale, are mari probleme, căci prin natura sa, omul este făcut să fitilească, să intrigărească și să facă jocuri dintre cele mai bizare, ciudate, eficiente în raport cu obiectivele sale neortodoxe. Eu am văzut cum este ridicat câte unul prin alegeri și cum este dat de pământ cu el, doar pentru faptul că nu a făcut ceea ce i-au cerut cei care l-au pus pe liste și au manipulat masele largi de alegători. Am văzut cum se vine și cine vine cu sugestii de a-l alege pe X și nu pe Y. Aici totul este o chestiune de caracter. Cine este caracter puternic și minte sănătoasă, face propira analiză și votează în cunoștință de cauză. Cine face altfel, joacă așa cum i se dictează și votează cum i se spune, fără a gândi câtuși de puțin.
Despre formarea guvernelor ar trebui să curgă tone de cerneală pentru că:
- numărul membrilor guvernului este prea mic,
- miniștrii au acceul la resurse aproape infinite,
- deciziile au la bază influențe politice și nu știință,
- competența este pe planul al V-lea, puterea fiind prima,
- între promisiuni și fapte discrepanța este abisală.
În lipsa unui management guvernamental, a responsabilităților clare și mai ales, a modului de comensurare a rezultatelor, dorința de a ocupa un fotoliu ministerial este inimaginabil de mare, iar cei care luptă pentru a obține așa ceva folosesc orice mijloace, mai mult incorecte și imorale, decât corecte și morale. Să nu-mi spună mie nimeni că președintele unui stat X care a câștigat alegerile cu 80% la vot popular, cu drept de a numi premierul și miniștrii, intră într-o bulă de sticlă opacă și cu pereți vidați și acolo el de unul singur ia vreo 5.000 de CV-uri, le citește, face evaluări și apoi când iese de acolo are numele premierului ales de el și numai de el și, respectiv, lista miniștrilor pe portofolii, puși de el și numai de el. Oricine are dreptul de a face un guvern:
- se consultă,
- aude opinii,
- cere informații,
- primește candidați,
- acceptă discuții,
- respinge oferte,
- preia sugestii,
- face evaluări,
- definitivează liste,
- prognozează respingeri.
Toate acestea se fac mai mult sau mai puțin transparent. Telefoanele zbârnâie, cozile la ușa șefului cresc, bârfele se întețesc, supărările cresc, nemulțumiții protestează, iar fericiții aleși se bucură, unii dintre ei pentru perioade scurte, căci nu știu la ce se înhamă.
Acum, când aflu după 6-10 ani cum s-au făcut guverne, mă apucă râsul, pentru că guvernele se fac și se desfac pe Dâmbovița dintptdeauna așa. Dar se fac tot cam așa și la alții, căci nimeni nu este perfect. Să ne imaginăm că vrem să facem un botez. Tot așa de greu este să fie puse cap la cap toate tot așa ca la facerea unui guvern.
(15 martie 2018)
No comments:
Post a Comment