Suntem ca multi altii doritori de a ne face mai frumosi decat suntem. Drept care cand avem puterea si prilejul facem cosmetizari dintre cele mai interesante.
Cand traia Zaharia Stancu si era presedinte al Uniunii Scriitorilor, bineinteles ca tot ce se scria despre el era si frumos si favorabil si mai ales cu bataie lunga spre aprobarea de fonduri suculente pentru mai binele personal.
Dupa ce saracutul a plecat in lumea celor drepti, nu mai era ce credea lumea a fi, nu mai era nici maret, nici profund, nici exceptional, ci era un scriitor care a ocupat vremelnic o functie importanta pentru ca politiceste i se potrivea.
S-au pus si criticii si istoricii sa-si reconsidere pozitiile si sa rescrie capitolele din vechile lor carti dedicate acestuia.
Asa se intampla peste tot si asa se intampla mereu cand coloana vertebrala nu exista si nimeni nu are puterea de a spune lucrurilor pe nume. Ceea ce traim azi este oglinda unui mod de a fi moluste a multora dintre noi, adica fara forma, lunecosi dar urat mirositori.
Era un critic literar, ajuns sus, sus, foarte sus care si-a rescris volumul intai din cele trei , tocmai caci multi dintre scriitorii din volumul intai murisera si omul se eliberase de obligatii.
Intrebare: avem curajul de a scrie in Constitutie un articol care sa zica ceva despre imposibilitatea de a modifica textul legilor care se dau pe o durata de 100 de ani?
Alta intrebare: avem curajul sa introducem in Constitutie un articol care sa interzica stationarea masinilor pe trotuar?
(19 martie 2018)
No comments:
Post a Comment