Meritocrația, mediocrația și meticulocrația

În ziua de azi Internetul scoate la iveală atâta informație cât nici nu avem vcapacitatea să diseminăm corect. Totuși, vedem manifestările:

- mediocrilor, cei care au format o pătură consistentă, aceea a mediocrației, fiind copoleșiți de soluții mediocre, submediocre și mai ales proaste, căci mediocrii niciodată nu au cum să propună la probleme complexe decât soluții proaste, submediocre și în cel mai bun caz, soluții mediocre; șlor le sunt străine soluțiile bune și foarte bune, nu pentru că n-ar vrea să ofere așa ceva, ci doar din simplul motiv că ei nu sunt în stare de soluții bune, să nu mai vorbim că nici în vecii-vecilor nu vor da soluții foarte bune;

- merituoșilor, fie cei reali, dar mai ales, a celor închipuiți care fac paradă pe oriunde apucă, manifestându-se zgomotoți în legătură cât de buni sunt ei, după spusele lor și nu după aprecierile celor din jur; adevărații merituoși stau în banca lor și-și fac meseriile în liniște, culegând aprecierile celor cu care relaționează; ei niciodată nu se bat cu cărămizile în piept cerând aprecierile celor din jur, căci cine știe să aprecieze, îi apreciază și nu e nevoie de gloate de lăudători;

- meticuloșilor le stă bine să facă analize profunde, să intre în detalii și să rezolve totul ca la carte, fără a le scăpa niciun detaliu; eii sunt adepții lucrurilor dacă nu perfecte, cel puțin foarte aproape de perfecțiune; un meticulos dacă scrie un text, îl citește de zece ori și-l corectează de o sută de ori; numai când el este convins că textul îl reprezintă, numai atunci pune punct și îl pune la dispoziția celor care l-au cerut.

Trebuie să avem mare grijă să identificăm repede meritocrația, mediocrația și meticulocrația, să le separăm și mai ales să știm să le folosim sau să le evităm, atunci când avem un proiect. 

Mediocrilor nu trebuie să li se dea părți din proiect care solicită inventivitate și mai ales soluții rapide la probleme complexe. Lor li se potrivesc lucruri simple, de rutină, pentru care există proceduri pe care ei le stăpânesc la perfecție.

Merituoșii de poleială nu trebuie să le dăm prea multe chestii de făcut, pentru că ei dacă nu sunt mediocrii, sunt inși care au trecut prin viață ca gâsca prin apă, folosindu-se de rezultatele altora, ei comportându-se ca musca la arat din fabula lui Al. Donici.

Meticuloșii sunt buni când este vorba de finisaje și nu suntem presați de timp. Ei sunt sursa unor tărăgănări, a unor temporizări, ceea ce în managementul de proiecte nu este lucrul cel mai bun.

Politica românească este bântuită de meritocrație, de mediocrație și de meticulocrație, în toate cazurile fiind abordate laturile negative, căci despre meritocrație vorbeau niște amazoane care s-au dovedit de o mediocritate managerială lucie, despre mediocrație au vorbit super-mediocrii arătându-i pe alții, deși li se potrivea proverbul cu paiul din ochiul altuia și bârnele din ochii lor. Politica dâmbovițeană nu este bântuită în niciun caz de meticulocrație, căci prin masteratele făcute exact acolo unde numai despre orientare este vorba, arată că cei ce le-au urmat numai meticuloși nu sunt.

Meritocrația, mediocrația și meticulocrația nu sunt noțiuni abstracte. Sunt trăsături ale unor grupuri de persoane care acced la funcții și musai trebuie să se remarce prin ceva anume, abstract indefinit dar zgomotos, pompos și găunos.

(09 martie 2018)