Computerul ideal

Computerul ideal, musai trebuie să îndeplinească o serie de condiții din care enumăr unele precum:

- să fie fiabil,

- să aibă resurse nelimitate,

- să nu se viruseze,

- să facem tot ce ne trăznește prin bibilică,

- să fie 100% securizat,

- să nu-și bage nimeni coada în ceea ce facem noi,

- să nu ne impună costuri de niciun fel,

- să.

Un asemenea calculator nu există. Cu mare trudă realizăm undeva la 70% din aceste cerințe, dar trebuie să fim conștienți că un calculator ideal nu va exista niciodată, din moment ce intrăm cu el pe Internet. În clipa în care ne-am conectat cu calculatorul nostru cel virgin la Internet, este exact cum am ieși în stradă în pielea goală. Dacă avem puțin noroc, prin niște măsuri de precauție ne acoperim cât de cât corpul să nu se vadă chiar orice. dacă nu suntem prudenți, nu numai că vom umbla noi pe stadă în costumul lui Adam, dar mai dezbrăcăm și pe alții nevinovați în felul lor.

Calculatorul ideal se obține parcurgîmnd următorii pași:

pasul  1: cumperi un calculator tare de tot,

pasul  2: scoți din el tot ce înseamnă WI - FI și mufe de Internet,

pasul  3: pui un sistem de operare nedependent de Internet,

pasul  4: scoți de pe el tot ce înseamnă mufăraie de orice fel,

pasul  5: faci o legătură solidă, nemodificabilă cu o imprimantă,

pasul  6: duci calculatorul într-o cameră izolată,

pasul  7: bagi calculatorul în priză,

pasul  8: te apuci și lucrezi pe el doar de la tastatură,

pasul  9: creațiile tale doar le salvezi pe  HDD intern și le imprimi,

pasul 10: în rest PA!

Orice altă abordare duce exact la cu totul altceva chiar dacă:

- ai pe calculator cel mai puernic program antivirus,

- te preocupi să-ți securizezi cu parole conturile,

- ești grijuliu cu ceea ce postezi pe facebook,

- nu-ți pui datele personale la vedere,

- te ferști ca dracul de tămîie de hackeri.

Nu este glumă deloc faptul că din prima conexiune pe Internet, tot ce este în computer devine public, asemea unei radiografii cu raze Roentgen. S-au dus pe apa sâmbetei toate intimitățile. Așa este treaba cu internetul. Este ca și cum ai deschis ușa și oricine îți intră în casă și scotocește exact ceea ce-l interesează. Calculatorul este asemeni unui clește într-un atelier, clește cu care lucrează mai mulți muncitori și care nu mai are niciun secret pentru nimeni. Dacă am parolat calculatorul, dacă am pus parole pe la conturi, este doar așa cum am zis, că am pus clanțe la uși, dar nu am pus lacăte cu cifru. Pentru a avea un alt nivel de securitate, trebuie să plătim și nu puțini bani. Comisioanele de e-Banking sunt un exemplu, iar hostingul pentru site-uri este tot un exemplu. Și așa, tot nu avem securitate 100%, căci așa cum lacătele sunt deschise, oricare ar fi ele, așa cum seifurile sunt deschise de anumiți maeștri, tot așa se întâmplă și în mediul virtual. Trebuie doar să ne consolăm cu ideia că intrați pe Internet, nu am intrat în iad, ci suntem undeva în preajma iadului, dar departe de rai.

(29 martie 2018)