Mitul zburătorului i-a dominat dintotdeauna pe rămâni. Pe când eram elev, la simbolism al învățat desprte pemul Zburătorul al lui Heliade RĂDULESCU, scris de acesta pe la 1844. Pe mine poetul respectiv nu prea m-a entuziasmat, căci știam de Mihail EMINESCU și restul se digera cu dificultate. Finalul mi s-a părut interesant că se potriveșter la ce trăim azi.
Că-ncepe de visează, și visu-n lipitură
Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu,
Și ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,
Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!
Nu aș fi scris azi despre acest poem dacă ieri n-aș fi auzit-o pe Gabriela VRÂNCEANU FIREA că vorbea despre trambaiele zburătoare, așa cum l-am auzit și pe Sorin OPRESCU vorbind în campania electrorală pe care a și câștigat-o, despre autostrada zburătoare. Chestia cu zborul, cu fanteziile, au farmecul lor, dar atât timp cât 5 km de metrou se fac în 10 ani, cât autostrăzile pe pământ se surpă una după alta, mi se pare indecent să mai vorbim despre lucruri vecine cu poveștile SF. Desigur, mai sunt de cheltuit niște bani cu studii de fezabilitate, adică bani de aruncat pe apa sâmbetei, unde suntem de-a dreptul maeștrii, din moment ce cheltuitul banilor fără rost nu este corupție.
(14 martie 2018)
No comments:
Post a Comment