Mi s-a părut absolut ridicol faptul că în contabilitatea numai latura cantitativă contează, iar latura calitativă este aruncată la gunoi. Pe când funcționa guvernul VĂCĂROIU evoluția calculatoarelor a luat-o razna rău de tot. Uziura morală a calculatoarelor era de-a dreptul criminală. Se ajunsese ca valoarea de inventar a unei geoarse de calculator IBM 286 să fie de trei ori mai mare decât a unui calculator IBM 486 care nici nu suporta comparație din punct de vedere a performanței. Când le spuneai contabililor să scoată acele geoarse din uz că nu mai valorau nimic, ei invocau faptul că nu se amortizaseră. Contabilitatea a fost aceea care a condamnat multe întreprinderi la moarte prin rămânerea în urmă cu dotările, doar pentru că în scripte, vechile utilaje trebuiau că mai producă, deoarece erau bune, nu necesitau cheltuieli, la unele care se amortizaseră, numai trebuiau incluse în costuri ratele de amortizare. Mai ridicol decât atât nici nu avea cum să fie, căci gândirea ridicolă, imobilă, fără perspectivăp, strict scriptică nu duce decât la mari eșecuri.
Atât timp cât contabilitatea nu presupune pași hotărâți, conturi în care să se înscrie efectele deciziilor majore, bazate pe risc, contabilitatea nu va însemna decât hârțogăraie de doi bani, care nu aduce progres și nici bunăstare.
Contabilitatea musai trebuie să reflecte aspectele dinamice, aspectele calitative. Numai așa va scîpa de mocirleala în care se zbuciumă și de stalinismul pe care l-a dezvoltat până la obscenitate, anchilozând orice umbră de inițiativă și de curaj.
Nici acum lucrurile nu stau mai bine, atât timp cât mijloc fix se consideră acela care:
- are o valoare mai mare decât X lei;
- durata de folosință este mai mare de un an.
Acum un memory stick este vai, vai, un mijloc fix deși nu are cum să fie comparat cu un strung sau cu un robot industrial. Definirea contabilă cum că mijlocul fix e folosit la producție și are durată de utilizare mai mare de un an mă duce cu gândul că un ac de cusut la o adică este și el tot mijloc fix. Ridicol! Dar nu avem ce face atât timp cân contabilitatea nu scapă de ridicolul în care s-a afundat prin neluarea în considerare:
- a ipotezelor de lucru,
- a variantelor de operare,
- a opțiunilor de acțiune,
- a flexibilității de abordare.
Cantonarea în scheme rigide, în groaza că lumea musai este formată din hoți, delapidatori, borfași și din golani puși pe prăduială, nu va face din contabilitate instrumentul pus în mâna oamenilor inteligenți, gata să facă afaceri adevărate, spre binele organizației în particular și a societății în general. Nelucrând cu niveluri estimate, cu niveluri prognozate, cu niveluri calculate și cu niveluri efective, totul devine o poveste urâtă puturoasă și de neutilizat. Contabilitatea în ridicolul ei lucrează cu acte. Ce bine ar fi dacă undeva s-ar înregistra în contabilitate nivelurile prognozate, după aceea nivelurile planificate și ceva mai târziu s-ar înregistra nivelurile efective. S-ar vedea gândirea managerială, dinamica în acțiune a organizației. Așa, acum, totul este la timpul trecut. Ridicol.
Nici acum lucrurile nu stau mai bine, atât timp cât mijloc fix se consideră acela care:
- are o valoare mai mare decât X lei;
- durata de folosință este mai mare de un an.
Acum un memory stick este vai, vai, un mijloc fix deși nu are cum să fie comparat cu un strung sau cu un robot industrial. Definirea contabilă cum că mijlocul fix e folosit la producție și are durată de utilizare mai mare de un an mă duce cu gândul că un ac de cusut la o adică este și el tot mijloc fix. Ridicol! Dar nu avem ce face atât timp cân contabilitatea nu scapă de ridicolul în care s-a afundat prin neluarea în considerare:
- a ipotezelor de lucru,
- a variantelor de operare,
- a opțiunilor de acțiune,
- a flexibilității de abordare.
Cantonarea în scheme rigide, în groaza că lumea musai este formată din hoți, delapidatori, borfași și din golani puși pe prăduială, nu va face din contabilitate instrumentul pus în mâna oamenilor inteligenți, gata să facă afaceri adevărate, spre binele organizației în particular și a societății în general. Nelucrând cu niveluri estimate, cu niveluri prognozate, cu niveluri calculate și cu niveluri efective, totul devine o poveste urâtă puturoasă și de neutilizat. Contabilitatea în ridicolul ei lucrează cu acte. Ce bine ar fi dacă undeva s-ar înregistra în contabilitate nivelurile prognozate, după aceea nivelurile planificate și ceva mai târziu s-ar înregistra nivelurile efective. S-ar vedea gândirea managerială, dinamica în acțiune a organizației. Așa, acum, totul este la timpul trecut. Ridicol.
(14 decembrie 2018)
No comments:
Post a Comment