Autostrada București - Pitești, lungă de cel mult 110 km și prima din Ro a fost, este și va fi prilej de bucurie și de aventură pentru noi românii pentru că:
- există,
- merge,
- distrează,
- riscă,
- cheltuie,
- dezvălui.
Când zilele trecute, televiziunile vorbeau de cele 30 de pene de cauciucuri într-un interval de timp extrem de scurt, localizate toate pe lângă o benzinărie, mă gândeam că vineva și-a deschis o stație de vulcanizare și ca să și-o promoveze a plantat niște cuie pe benzile pe care se rulează.
Realitatea era cu totul alta. Autostrada A1 are pe banda 1 un soi de gropi de forme și adâncimi care mă duc cu gândul către filmele SF cu cratere de forme bizare, cu margini gen lamă ascuțită. A fost pentru mine, la venirea spre București o adevărată aventură să ocolesc acele chestii, căci nu ai cum să mergi pe banda a II-a fără să treci de 170 km la oră dacă vrei să nu te lași depășit de nimeni. Cine vrea să meargă normal, alternează banda 1 cu banda 2 și-și vede de drum.
Ca tacâmul să fie complet, acolo în dreptul trecerii de nivel spre Bolintinul din Vale, doi șoferi cu mașini puternice și bengoase au început să se șicaneze, bulversând întregul trafic. Copii fără minte.
Un tip căuta să mă convingă că Ro nu va fi niciodată țara autostrăzilor. Am avut rezerve atunci, dar acum încep să-l cred pe om, căci se fură mult prea mult și calitatea materialelor devine nesatisfăcătoare, ceea ce duce la straturi de asfalt care nu rezistă. În plus, forța de muncă este nepregătită și managementul este prost, toate la un loc conduc la autostrăzi cu gropi, la autostrăzi surpăcioase și la autostrăzi fragmentate care nu duc nicăieri.
Amin!
(26 decembrie 2018)
No comments:
Post a Comment