Momentul optim din punct de vedere al managementului politic

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic nu trebuie tratat simplist sau superficial, pentru câ toți care au ales una dintre cele două variante, au dat-o-n bară urât de tot. În managementul politic, există:

- individul care bvrea ceva,

- adversarul individului, care vrea și el ceva,

- grupul țintă, al celor care votează.

Deci, există:

- un moment optim pentru individul care vrea ceva,

- un moment optim pentru adversarul individului care vrea ceva,

- un moment optim al grupului țintă, adică al voranților.

Ideal este ca momentul optim al individului care vrea ceva să se se suprapună cu momentul optim al grupului țintă, dar să nu se suprapună cu momentul optim al contracandidatului, care la o adică, vrea și el voturi, în același timp cu individul care vrea voturi, dar bazinul este unic. E matematică pură, cu inegalități pe momente de timp.

Istoria noasdtră recentă cunoaște adevărate lecții de management politic în care momentul optim al individului care dorea voturi era nesincronizat cu a contracandidatului său.

Ni-l mai amintim pe Emil CONSTANTINESCU, omul care s-a întîlnit cu călugărul Vasile. Și ca lovitura să fie năucitoare, plin de dramatism, bălăbănind ochelarii i-a adresat lui Ion ILIESCU întrebarea:

- Dumneata, crezi în Dumnezeu, Domnule, ILIESCU?

Atunci s-a jucat cartea. Ion ILIESCU a rămas de-a dreptul năuc, șocat, paralizat, inert. Din acea clipă cartea se jucase. Era doar o chestie de actorie pură.

Un alt moment, ce nefericit ales a fost acela în care s-a dat filmulețul în care un candidat îl plesnea peste moacă pe un copilaș. Filmulețul a fost difuzat pe Realitatea Tv, dar prea devreme. Dacă era dat în ultima noapte de dinaintea alegerilor, cu 5 minute de a se încheia campania electorală, cu totul altfel se punea problema. Nu mai apărea nici penibilul acela cu teoria pixelului albastru. Știința managementului politic este pentru toți. Unii știu să o aplice în practică, alții fac pe deștepții și merg după cum le bubuie țestele, adică aiurea.

Și lecția celui care a fost la SPA la SOV trebuie luată în considerare și nu trebuie uitată, deși e doar de abecedar, nu are nimic elaborat în ea, căci se bazează pe mediocritatea și orgoliul executantului, dar și pe slăbiciunea consilierilor care nu știu să facă demonstrații, ci numai afirmații, uneori stupide.

(15 decembrie 2018)