Poporul educat înseamnă: televiziune adevărată

Un popor cu adevărat educat înseamnă să privească emisiunile unor televiziuni în care:

- jurnaliștii nu fac cacofonii;

- obscurantismul nu e pe primul plan;

- faptele pozitive sunt preponderente;

- subiecții emisiunilor sunt valori autentice;

- nu se pune accent pe scandal;

- emisiunile educative primează;

- lumea are de unde învăța;

- reclamele nu sunt tâmpite;

- se promovează valorile autentice;

- nu apare niciun kitsch;

- folclorul autentic e la el acasă;

-  violența nu este încurajată nici indirect;

- cinstea, curajul, onoarea, cinstea sunt apreciate;

- nu se aleargă cu orice preț după bani și profit.

Cum așa ceva nu prea văd făcându-se în următorii 50 de ani, șansa ca televiziunile să contribuie masiv la educarea poporului sunt minime și în orice proiect de educare a maselor, televiziunilor nu trebuie să li se acorde un prea mare credit. Nici televiziunea națională nu are cum să joace un rol important în educarea maselor pentru că:

- este bântuită de fantomele facilului;

- nu are modele proprii, ci merge la grămadă;

- statul este slab, corupt și nu ia decizii adecvate ei;

- merge de-a valma că nu are profesioniști;

- este ca întreaga societate, mocirloasă.

În acest context, poporul va deveni educat prin crearea unor mecanisme de selecție și de promovare a oamenilor educați, astfel încât să fie încurajate munca cinstită, performanța adevărată și mai ales valorile autentice, care propulsează societatea. Și acest lucru este dificil de realizat în contextul în care domină în societate mediocritatea agresivă, superficială, neprofesionistă, intolerantă și vulgară. 

Să fim totuși optimiști!

(07 decembrie 2018)