Decizia CCR și nu numai

Art.32 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr.207/2018 are următorul conținut:

(1) La începutul fiecărui an, la propunerea președintelui sau a vicepreședinților Înaltei Curți de Casație și Justiție, Colegiul de conducere aprobă numărul și compunerea completurilor de 5 judecători.

(2) În materie penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători din cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(3) În alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători specializați, în funcție de natura cauzelor.

(4) Judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în l ipsa acestuia, de unul dintre cei 2 vicepreședinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4).

(6) În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora.

(7) Cauzele care intră în competența completurilor de 5 judecători sunt repartizate aleatoriu în sistem informatizat.

Textul este foarte clar și cei implicați nu au nicio scuză atunci când:

- au acceptat să judece fără ca toți judecătorii să fi fost ftrași la sorți,

- nu au atenționat că legea zicea altceva decât se producea în practică,

- au muncit neglijând un detaliu considerat de mulți nesemnificativ,

- au crezut că merge și așa, șeful considerându-se mai presus.

Este trist că la un asemenea nivel textul art. 32, aliniatul (4) a avut o interpretare nefiresc de lejeră, ceea ce nu trebuie să ne mire, mai ales atunci când există șefi care cred că au o gândire infailibilă și nu acceptă comentarii, sugestii, corecții și mai ales opinii spuse în ședințe, căci șefilor le place să se audă vorbind. Oamenii în loc să definească proceduri care să respectă ceea ce zice legea, se apucă și compun chestii după mintea lor. Așa se explică stadiul în care ÎCCJ se află acum. Este doar începutul.

(23 decembrie 2018)