Combaterea inflației

Nicio intervenție fie ea de catifea, fie ea cu barda, a statului, nu combate inflația, ci o adâncește. Numai piața este aceea care cu mijloacele ei brutale, neiertătoare, dar eficiente, este aceea care reglează cererea și oferta și implicit, diminuează inflația.
Inflație este atunci când în piață sunt mulți bani și puține produse și servicii, dar și cei ce dețin produsele își permit luxul să jongleze cu produsele, crescându-le prețurile, pentru ca în acest fel, cu puțina lor minte, să creadă că pun semnul de egalitate între masa produselor și masa banilor. Nimic mai fals.
Singura cale de combatere a inflației este creșterea volumului producției și serviciilor, dar nu a oricărei producții, ci doar a producției de calitate înaltă, fără ca prețurile s-o ia din nou razna. Este vorba de un sacrificiu al producătorilor pentru a-și răscumpăra greșelile lăcomiei prin penitența muncii cu plată redusă, ca pentru un tip să se reașeze lucrurile pe făgașul normal, al inflației sun 2%, ca să aibă de unde crește din nou când năravurile vechi vor reînvia și prostele obiceiuri ale lăcomiei și nemuncii își vor face de cap.
Combaterea inflației nu o face statul, nu o fac băncile, nu o face nicio baghetă magică. O face numai comportamentul producătorilor și prestatorilor de servicii care vor trebui să acopere deficitul de produse și de servicii creat prin tipărirea aiurea a banilor din anii precedenți sau a golurilor lăsate de nemunca și suficiența care au dus la creșterea profiturilor fără o bază reală în creșterea producției  și volumului serviciilor de calitate.

Combaterea inflației se face natural, empiric și haotic, căci nimeni nu are nici puterea și nici ideile necesare pentru a impune măsuri energice pe care poporul să le respecte. Dacă ar fi existat un astfel de cadru, inflația și crizele economice ar fi fost combătute din fașă și lumea nu s-ar mai fi confruntat cu dramele pe care inflația le generează în societate.

Unii cred că pentru a fi bine trebuie mai întâi să fie rău, de parcă ar exista alternative. oamenii acționează independent și numai din întâmplare se crează curente care duc deciziile lor spre o direcție unică și doar atunci se văd efectele, dar pentru aceasta trebuie să le ajungă cuțitul la or la foarte mulți dintre membri societății. Numai când inflația atinge cote dramatice, se schimbă comportamentul oamenilor și cotele relelor care au generat-o încep să scadă, căci oamenii nu mai au încotro. Ei își schimbă comportamentul la consum, își modifică ritmul cheltuielilor și conștientizează că trebuie să pună mâna pe muncă fără a încerca să mai păcălească pe nimeni, căci piața muncii are deficit de locuri de muncă și cel ce a găsit un job trage cu dinții de el să nu-l scape.

Combaterea inflației se face prin calitate și muncă, acestea fiind singurele care echilibrează balanța dintre masa banilor și masa produselor și serviciilor din piață. Restul e poveste de adormit copiii.

(08 ianuarie 2023)