În vremurile de demult, cel care a fost ani în șir prorector al ASE, avea o funcție nu foarte importantă, dar bună la comitetul de partid al ASE. Eram într-o situație foarte dificilă. Bunul meu prieten își depusese actele să plece în Israel și eu, Gică de la-mpins vagoane, trebuia să-l exclud din partid într-o ședință. Știam că asemenea momente se lăsau cu injurii la adresa celui exclus. Refuzam în mintea mea să fac o astfel de abordare. Am mers mai sus cum se zicea și am povestit ce și cum. Atunci, mult mai tânărul, dar experimentatul lector universitar Viorel PETRESCU mi-a spus cum trebuie să procedez. Eu am notat și la ședință am spus ceva de forma:
- cutare, fără să spun colegul sau tovarășul, a depus actele să plece din țară, fără să spun destinația. Îl întreb dacă are ceva să ne reproșeze?
Cutare s-a ridicat în picioare, a spus că nu are nimic să ne reproșeze nouă sau altcuiva. A spus cum a învățat carte, cum a lucrat aici, dar că nu a rămas nimeni dintre ai lui aici și de aceea pleacă. A urmat excluderea și cutare, bunul meu prieten, a părăsit sala.
Alături era o altă ședință cu altcineva care tot așa își depusese actele să plece și i se aprobaseră. Tărăboiul și injuriile de acolo nici nu vreau să le reproduc aici. Știu că eu l-am dus pe bunul meu prieten, acel cutare cum l-am numit aici, la aeroport când a plecat definitiv.
- cutare, fără să spun colegul sau tovarășul, a depus actele să plece din țară, fără să spun destinația. Îl întreb dacă are ceva să ne reproșeze?
Cutare s-a ridicat în picioare, a spus că nu are nimic să ne reproșeze nouă sau altcuiva. A spus cum a învățat carte, cum a lucrat aici, dar că nu a rămas nimeni dintre ai lui aici și de aceea pleacă. A urmat excluderea și cutare, bunul meu prieten, a părăsit sala.
Alături era o altă ședință cu altcineva care tot așa își depusese actele să plece și i se aprobaseră. Tărăboiul și injuriile de acolo nici nu vreau să le reproduc aici. Știu că eu l-am dus pe bunul meu prieten, acel cutare cum l-am numit aici, la aeroport când a plecat definitiv.
Am povestit întâmplarea pentru a arăta că în toate timpurile au existat oameni care știau să dea soluții excepționale, așa cum a fost profesorul de azi Viorel PETRESCU, căruia îi acord respectul meu total și oameni de nimic, ce făceau din orice exact ceea ce micimea caracterului lor le dicta, pentru a trage un oarece profit pentru ei pe termen scurt și cu costuri imense pentru cei din jur.
Peste ani, când Viorel PETRESCU era prorector, l-am întâlnit de mai multe ori căci aveam un proiect, BRIE se numea și era nevoie de deciziile sale în derularea acelui proiect dezvoltat la Giurgiu. Profesorul Viorel PETRESCU era același om, cu aceeași gândire limpede, frumoasă și eficientă, care mă impresionase dintotdeauna. Se vedea de la distanță că este un adevărat domn!
(31 ianuarie 2023)
(31 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment