Dispariția presei scrise

Cine își mai amintește de presa comunistă, care însemna ziarele:
- Scânteia,
- România Liberă,
- Scânteia Tineretului.
Acolo erau jurnaliști  care după Revoluția din 1989 au devenit cei mai mari ai apărători ai democrației, cum înainte fuseseră apărătorii societății socialiste multilateral dezvoltate. Din manipulatori si partidului comunist, s-au transferat cu arme și bagaje spre zone de unde le veneau banii și privilegiile.

După Revoluție, au apărut ziare mai ceva ca ciupercile după ploaie. Pe tarabe se găseau Cotidianul, Adevărul, Dimineața, Dreptatea, Evenimentul Zilei, Gândul, AS, România Mare, Libertatea, Curierul Național, Ziua, Academia Cațavencu, AZI, Cancan, dar și altele.

Toate ziarele s-au caracterizat prin:

- încercarea de a manipula,

- tonalitate lipsită de respect,

- falsitate,

- lipsă de documentare,

- partizanat,

- caracter pamfletar,

- reclame în exces,

- slugărnicie,

- costuri indecente.

Apariția internetului și incapacitatea jurnaliștilor de a se perfecționa pentru a reduce din carențele presei scrise comuniste din care proveneau, au făcut ca nivelul de calitate al presei tipărite să scadă îngrozitor de mult, cititorii să se îndepărteze de chioșcurile de ziare, din moment ce ziarele pe care dădeau bani nu-i învățau nimic și dimensiunile foilor nici ca hârtie igienică nu mai foloseau. Presa srisă a dispărut după proverbul conform căreia fiecare pasăre pe limba ei piere. Când vezi cu ochii tăi că fereasytra este deschisă și ziarul pe care-l ai în mână spune, din contră că fereastra este închisă, nu ai altceva de făcut decât să arunci ziarul la coșul de gunoi și a doua oară să nu mai arunci banii pe un alt exemplar la fel de mincinos.

Așa au dispărut ziarele, din moment ce noi nu ne-am mai lăsat manipulați și dacă vrem să ne informăm, o facem din online.

(22 august 2026) 

(22 august 2026)

Cenzura democrată

Dacă în comunism se știa clar că sunt teme care nu se abordează sub nicio formă că sunt interzise explicit prin documente de partid, în cazul sistemelor democratice se constituie organisme alese democratic, se implementează legi care operează o cenzură la fel de strictă sau poate chiar mai strictă decât cenzura comunistă. Deși constituțiile statelor includ articole privind libertatea de expresie, statul democrat are nenumărate pârghii prin care controlează presa, teatrele, televiziunile, dar cele mai importante se referă la modalitățile de a finanța activități din diferite domenii sau de a le mitui prin forme ceva mai rafinate, ca de exemplu publicitatea de stat și de partid, căreia îi corespund sume colosale.

Absența transparenței legate de utilizarea banului public, chipurile că organismele din mediul privat se bucură de confidențialitate, aduce în prim plan o suită de ipoteze ce definesc cenzura pe căi indirecte, așa cum sunt presiunile pe corporații de a plăti reclame acelor agenți de influență, care nu se înscriu în linia partidelor aflate la putere.

Propagarea ideilor de independență și de obiectivitate sunt doar praf în ochii necunoscătorilor, căci nicio televiziune nu are cum să fie independentă, atât timp cât sursele ei de finanțare sunt din reclame, mai ales reclame ce provin de la guvern sau de la corporații legate ombilical de guvern. Suntem naivi să credem că patronii de ziare sau de televiziuni nu-și cenzurează ziarele sau posturile Tv, ca modalități concrete de a le asigura supraviețuirea și de aceea, nu vom întâlni jurnaliști obiectivi, moderatori îndrăzneți. Toți sunt slujbași sub spectrul cenzurii democratice, reglată nu prin tovarăși care făceau vizionări în teatre sau la brigăzi artistice, ci prin capitole de buget la nivel de oraș, municipiu sau minister, căci cei slugarnici, primesc fonduri, în timp ce neascultătorilor li se taie macaronul.

De regulă, în democrație, ar trebui ca unei probleme să-i corespundă opinii de mai multe feluri. Moderatorii ar trebui să invite persoane care să acopere întreaga paletă de soluții. Acest lucru nu se întâmplă și observăm că atunci când invitatul are cumva o altă opinie, intervine brutal moderatorul și fie schimbă tema, fie-l pune la punct pe indisciplinat. Să nu-mi spună mie nimeni că aceasta nu este o formă de cenzură pe care o exersează activ niște așa-ziși jurnaliști dresați, care i-au înlocuit pe propagandiștii de odinioară, căci și democrația are nevoie de câinii de pază ai dogmelor, numite pompos principii.




(10 ianuarie 2025)

Marcele, lecția DRAGNEA nu ți-a fost suficientă?

Marcel CIOLACU nu a învățat nimic din lecția Liviu DRAGNEA. Despre ce este vorba? Simplu: cât ai puterea, toți roiesc în njurul tău. Unii te sprijină, alții sunt puși pe așteptarea profitului, iar alții au pregătită trădarea. Ceea ce i s-a întâmplat pe 24 noiembrie lui Marcel CIOLACU a fost rodul ambiguității pe care a cultivat-o și a stării de incertitudine mascată de o așa-zisă stare de ne-conflictualitate cu  cei din PNL care niu pregetau a-l ataca la foc automat. Marcel CIOLACU nu a tăiat răul din rădăcină și a operat cu jumătăți de măsură, iar acum este așteptat la cotitură de cei care-i râvnesc fotoliul de președinte al PSD, cei care l-au lăsat să se afunde și mai rău în haznaua politică creată după alegerile din 01 decembrie 2024. Marcel CIOLACU nu a ânvățat nimic din lecția DRAGNEA din moment ce nu și-a creat o rezervă cât de cât, pentru a avea loc de manevră. El crede că dacă are pantofii cu talpă roșie, are deja o poliță pe viață. Se va dovedi rapăid că este cu mult mai viulnerabil decât DRAGNEA, căci DRAGNEA și-a pus la adăpost resurse pentru zile negre, lucru care se dovedește extrem de util din moment ce face pe bucătarul pe Internet și mai apare când și când la televiziuni pentru a-l împroșca cu noroi pe Marcel CIOLACU. Se vede treaba că lecția DRAGNEA nu i-a fost suficientă lui Marcel CIOLACU, din moment ce învins fiind nu a făcut pasul în spate și a rămas proțăpit pe funcția de președinte al PSD, ca să negocieze în genunchi cu nici el nu știe cine, pentru nici el nu știe ce. Mi-e milă de Marcel CIOLACU, căci va sfârși politic într-o manieră jalnică, pentru că vorba proverbului, lupu-și schimbă blana, dar năravul, ba, ceea ce înseamnă că USR tot ca ciumă roșie va trata PSD și tot la lada de gunoi va poziționa acest partid, indiferent de preț, căci ideologia USR nu se negociază în niciun fel și tinerii din USR nu vor accepta să vorbească de la egal la egal cu niște preșuri pe care și-au șters botinele de noroi.
VAE VICTIS!

(06 decembrie 2024)