E bine să taci și să asculți

Șansa vieții mele a fost că în anumite momente, Dumnezeu m-a făcut să tac și să ascult. dacă procedam altfel eram pierdut. Prin anul 1976 am mers la CIPA Rm. Vâlcea că aveam un contract de cercetare. Atunci am fost pus în legătură cu un inginer. Era un tip cu ochelari cu lentile foarte groase, un pic aplecat de spate, cu niște pantofi cu tălpi foarte groase. Purta un halat. Se zice că haina îl face pe om. Dacă mă luam după acest proverb, cu siguranță, nu aș fi dat prea mulți bani pe respectivul domn.
Am aflat că era inginer.
Am aflat că avea un calculator I-102.
Am aflat că avea literatură de specialitate din Occident la nivelul anului 1976.
Am aflat că avea o invenție recunoscută în străinătate.
Într-un cuvânt, inginerul era DOXA.

dacă aș fi deschis gura, el ar fi aflat despre mine că:

- am acces la un calculator IBM cumpărat în 1969,

- biblioteca are cărți tipărite la Prentice Hall în 1972,

- revistele pe care le citesc sunt de prin 1974,

- nu aveam niciun articol publicat.

Tăcerea a fost cea care m-a salvat. Observ că lumea nu are cultura ascultării interlocutorului și se dă în spectacol cu tot felul de pălăvrăgeli de doi bani, iar oamenii adevărați, plictisiți, părăsesc dialogul și toți pierdem, din moment ce profesioniștii adevărați se dau la o parte și lasă pe cei neaveniți să turuie vrute și nevrute, pe principiul fals conform căruia, cine vorbește cel mai tare este și cel mai bun.

(10 ianuarie 2023)