Ce ar fi trebuit să facă guvernul BOLOJAN și n-a făcut?

Mă așteptam ca guvernul BOLOJAN să facă un astfel de gest, prin care să arate că politicienii, vinovați de marasmul pe care-l traversăm, sunt cei care achită costurile incompetenței de care au dat dovadă în acești ultimi 10 ani, drept care cu privilegiile politicienilor trebuia să înceapă măsurile de austeritate.
Primul pas care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era eliminarea subvenției de la buget a partidelor. Așa cum este definit un partid, mai ales acum după 36 de ani de la Revoluția din 1989, statul nu trebuie să mai aibă niciun amestec în viața niciunui partid, parlamentar sau neparlamentar, nici măcar prin alocarea de subvenții. 

Al doilea pas  care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era reducerea tuturor cheltuielilor și privilegiilor, cu exemplificări și cu măsurători foarte exacte la nivelul președinției, guvernului și parlamentului, astfel încât poporul să vadă că peștele de la cap se curăță și nu cum zice proverbul care incriminează tocmai lipsa de disponibilitate a conducătorilor de a participa la implementarea reală a măsurilor de austeritate.

Al treilea pas  care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era să restabilească ordinea în chestiunea consiliilor de administrație, ca număr, dar mai ales ca valoare a indemnizațiilor, încât să aceste consilii de administrație să nu mai fie sinecuri date clientelei politice, ci organisme implicate real în procesele manageriale ale companiilor.

Al patrulea pas  care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era eliminarea sporurilor penibile și nejustificate pentru degete obosite, pentru murături sau alte sporuri la fel de bizare. Stopăarea hemoragiei de fonduri definite și acordate aiurea, la niveluri foarte înalte, era semnalul pe care poporul trebuia să-l vadă de la guvernanți.

N-a fost să fie și se aplică proverbul: boul care trage, tot în el lovești cu biciul. 

(05 iulie 2025)

Sporul de antenă, ca aberație

Antene sunt peste tot. Pe blocuri sunt antene. Pe clădirile mai înalte sunt antene. Lâgă unitățile militare sunt antene. Pe școli sunt antene. Deci toată populația, mai puțin probabil oamenii din cătunele izolate de lume, trăiește printre antene, ceea ce ar însemna sa primească tot românul spor de antenă. 
Fiecare dintre noi își alege meseria și locul de muncă. Nimeni nu este bătut cu biciul să se facă actor sau avocat sau medic sau pictor sau profesor, ceea ce înseamnă că fiecare își alege benevol riscurile meseriei si conștient se supune lor, fără  să emită pretenții ca societatea să-i recunoască prin sporuri expunerea la acele riscuri. 

În opinia mea, sporul de antenă este o aberație pe care doar o minte stătută, dintr-un cap cu circumvoluțiuni ca poponelul de bebeluș ar fi fost în stare să-l nască, deci trebuie să dispară acest spor, care este o rușine a secolului al XXI-lea, cân omenirea are deasupra ei aproape 20.000 de sateliți și milioane de antene, iar pentru telefonul mobil nu cere nimeni spor de utilizare, în condițiile în care undele de la antene intră direct în telefonul de la urechea fiecăruia dintre noi și acolo este marele pericol...


(14 iunie 2025)

Absenta modelului econometric al economiei naționale

De peste 50 de ani exista modelele econometrice pentru planificarea multianuală a economiei naționale, care sunt extrem de performante. Dacă am fi avut un astfel de model, totul ar fi fost clar și nu ar mai fi fost atât de multe păreri la un nivel nepermis de amatorism. 

Un astfel de model are un numar important de variabile si de ecuații. Exista o tehnologie de construire a modelelor econometrice ale economiei naționale. Exista metode clare pentru:

- estimarea de coeficienți,

- rafinarea modelelor,

- testarea modelelor,

- utilizarea curenta,

- derularea de simulări.

Dacă am fi avut un astfel de model, azi, ar fi trebuit sa dăm doar ținta, adică deficitul de 7% unde trebuie să ajungem, modelul ar fi permis stabilirea clară a pașilor de urmat, adică a măsurilor concrete ce trebuie luate, extrem de precise, fără a mai bâjbâi, așa cum se procedează acum. Există o bogată experiență în domeniul acesta și verificarea modelelor nu mai trebuie pusă sub semnul întrebării.


(12 iunie 2025) 

Statul birocratic

Comunismul a adus ineficiența economică, prin crearea statului birocratic, unde 5 inși erau cu mapa și 2 inși erau cu sapa. Când prin anii  '70 și '80 am vizitat de nenumărate ori URSS și când prin 2000 am vizitat Republica Moldova, am văzut ce însemna statul birocratic. În excursiile din URSS am văzut în trenul București - Moscova un personal de întreținere care era cam jumătate di numărul călătorilor, căci aproape se călcau pe picioare unii cu alții. La Chișinău la un hotel mititel, pe un etaj, am văzut cum se ținea o ședință de producție cu vreo 15 persoane, care se ocupau de vreo 20 de camere. La restaurantul de la parter, o persoană lua comanda pentru micul dejun, o alta aducea pâinea, o alta aducea mezelul, o alta aducea ouăle prăjite și o alta aducea cafeaua. Nici la București lucrurile nu stau altfel. Am solicitat sprijin în soluționarea unei probleme la CNAIR și am primit o scrisoare semnată de 7 funcționari, din care una avea doctorat, în care mi se spunea că nu se poate soluționa problema, înșirând nenumărate articole de lege care le justifica atitudinea.

Statul birocratic este o construcție care așa cum zicea colegul meu Karl MARX duce la dispariția oricărui sistem, datorită propriei lui dezvoltări. În statul birocratic acționează după legea conform căreia organul crează funcția și funcția crează un nou organ și tot așa, intrându-se într-un ciclu infinit. Comunismul a adus ineficiența care a însemnat o productivitate de 3 ori mai mică decât în țările occidentale și tocmai de aceea a și dispărut comunismul, că nu și-a demonstrat eficiența, fiind generator de sărăcie. Inexistența economiei de piață care are rol de regulator în societate, a făcut ca statul comunist să dezvolte o birocrației în exces. Acum, la noi statul este dominat de o birocrație agresivă, ineficiență și campaniile electorale fac imposibile reglajele din societate, ceea ce duce la prăbușirea inevitabilă a economiei, în care inerția a atins cote catastrofale și stagnarea este incompatibilă cu progresul economic.



(08 mai 2025)