Emil MOSCOVICI reprezintă unul dintre foarte puținii mei prieteni, căci eu dacă mă laud cu ceva, mă laud că prietenii mei au fost și sunt oameni de cea mai bună calitate. Sunt oameni de un profesionalism desăvârșit. Sunt oameni punctuali. Sunt oameni corecți, care nu-și bagă nasul unde nu le fierbe oala. Ei sunt oameni care dacă ai stabilit o vorbă, vorba aceea așa rămâne. Ei nu mută vorba de colo-colo. Ei nu spun una azi, iar mâine se schimbă după cum bate vântul.
Emil MOSCOVICI este un strălucit absolvent al facultății de Matematică de la Universitatea București, promoția 1969. Azi nu știu să spun cum l-am cunoscut, dar sunt sigur că după ce l-am cunoscut pe Emil, mi-am dat seama că el știe statistică matematică foarte bine și are capacitatea de a duce teoria spre elementele de practică, atât de numeroase și de necesare din economie.
Emil MOSCOVICI este un strălucit absolvent al facultății de Matematică de la Universitatea București, promoția 1969. Azi nu știu să spun cum l-am cunoscut, dar sunt sigur că după ce l-am cunoscut pe Emil, mi-am dat seama că el știe statistică matematică foarte bine și are capacitatea de a duce teoria spre elementele de practică, atât de numeroase și de necesare din economie.
Am avut ocazia să lucrăm la elaborarea de articole. Noi am format o echipă din care făcea parte profesorul Ludovic TOVISSI, Emil MOSCOVICI și cu mine. Am lucrat și la câteva contracte de cercetare științifică, unde se aplicau metode alte statisticii matematice și unde trebuiau scrise programe în limbajul FORTRAN căci se lucra cu volume de date destul de mari. În acele vremuri programele și seturile de date se perforau pe cartele și se mergea la calculator cu câte o cutie de 2.000 de cartele, cel mai frecvent.
Noi mai întâi înțelegeam despre ce era vorba, scriam ecuațiile modelului, ne defineam algoritmul fie de optimizare, fie de îmbunătățire a stării de fapt, rulam programul, vedeam dacă se verifica în producție ceea ce construiserăm noi și numai după aceea treceam să scriem un articol. Vremurile erau aspre și erau puține reviste unde aveam posibilitatea să publicăm. Am lucrat mult după orele de program, la sala 2320 din centrul de calcul al ASE unde eu aveam un birou, pentru a scoate acele articole. Era greu, căci noi ne-am impus un nivel foarte ridicat, iar la întâlnirile noastre cu profesorul TOVISSI îndemnul era să ridicăm ștacheta și ideile sale erau în această direcție.
La un moment dat am zis să vedem secția de producție industrială caracterizată prin procese discontinue ca un automat finit și în acest sens am definit noi o clasă de automate finite căreia i-am zis TIM de la TOVISSI-IVAN-MOSCOVICI.
Erau vremuri superbe și noi eram tineri, plini de avânt și încrezători în munca noastră. Îmi aduc aminte că într-o după amiază am lucrat acolo în sala 2320 și din aproape în aproape, am ajuns la o structură de model extraordinară, să zic mai corect, perfectă. Modelul era perfect, periculos de perfect și am prefigurat un algoritm euristic extraordinar de frumos, care avansa de la sine, suspect de interesant. Eram entuziasmați. Când am plecat, fiecare dintre noi avea o îndoială. Prea erau toate superbe și prea se potriveau de minune. A rămas să ne mai gândim și abia peste trei zile să stăm de vorbă cu profesorul, ca să nu ne compromitem, dacă ceva elementar era greșit în construcția noastră, deși făcuserăm verificări atunci treceam de la o etapă la alta.
În aceeași seară, când fiecare dintre noi am ajuns acasă am reluat totul și aparent totul era la locul lui. La un moment dat a sunat telefonul. Era Emil care găsise ceva în neregulă. A doua zi am reluat totul de la zero. Am ajuns noi la un model frumos, am construit noi un algoritm interesant, dar nu mai erau lucrurile atât de rotunde și de strălucitoare ca lucrurile de dinainte cu doar o zi.
Cu Emil am fost și la prezentarea unor lucrări la simpozioane științifice de la Cluj, de la Brașov, dar și multe de la București, căci colaborarea noastră se concretiza prin soluții la contracte de cercetare științifică finanțate de întreprinderi, dar și prin articole pe care fie le-am prezentat, fie le-am publicat.
Distanța nu a fost niciodată o problemă. Eu și Emil avem o corespondență pe poșta eletronică și ne bucurăm să știm că fiecare avem rosturile noastre, avem copiii mari și avem nepoți, iar când privim în urmă avem realizări frumoase, care au însemnat foarte mult pentru fiecare dintre noi.
(15 ianuarie 2023)
(15 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment