În liceu am avut norocul, marele noroc mai corect spus, ca la Literatura română, perioada mariloc clasici să fie profesoară Ana SĂRĂCĂCEANU. Era o femeie trecută de 60 de ani și avea un cult pentru Mihail EMINESCU și pentru Liviu REBREANU. Când vorbea despre EMINESCU și despre REBREANU, Ana SĂRĂCĂCEANU devenea un alt om. Mie mi-au plăcut și poezia lui Mihail EMINESCU și romanele lui Liviu REBREANU, deci anii de liceu în care la Literatura română a fost profesoară la noi la clasă Ana SĂRĂCĂCEANU au fost pentru mine cei mai fericiți.
Ana SĂRĂCĂCEANU avea un vocabular elevat.
Ana SĂRĂCĂCEANU avea o dicție perfectă.
Ana SĂRĂCĂCEANU avea calmul și înțelepciunea cerute de prezentarea operelor marilor clasici.
Ana SĂRĂCĂCEANU trăia poemele recitate și fragmentele de proză prezentate.
Ana SĂRĂCĂCEANU avea căldura cerută de cele prezentate.
Mie mi-a plăcut cum gesticula profesoara mea de Literatură, căci unii sunt artificiali, neconvingători când vorbesc despre marii clasici, în dorința de a da impresia că stăpânesc operele cu pricina. La profesoara mea nu era așa. Ea mergea prin clasă și vorbea privindu-ne pe fiecare, convinsă fiind că o ascultăm cu atenție și-i sorbim fiecare cuvânt pe care îl rostea.
S-a întâmplat să fiu scos o dată la tablă când se discuta despre romanul Răscoala al lui Liviu REBREANU. Eu citisem romanul cu mare atenție și chiar îl recitsem integrat, urmărind nu acțiunea, ci stilul, capacitatea lui REBREANU de a derula acțiunea și de a creiona personajele, nu cum fac mulți curioși care sunt interesați de scena lui Petre PETRE cu Nadina. La un moment dat m-a întrebat profesoara Ana SĂRĂCĂCEANU ce mi s-a părut mie cel mai interesant din roman. Să fiu cinstit, am avut impresia că întrebarea a fost mai mult în ideea de ceea ce nu am înțeles. Eram un pic nedumerit de femeia aceea bătrână care își chema puișorii în timp ce se trăgea cu puștile. Doamna profesoară a fost impresionată că reținusem acest detaliu din roman și dăduse o interpretare cam alta decât mă gândisem eu. datorită profesoarei mele Ana SĂRĂCĂCEANU am văzut opera lui Liviu REBREANU cu alți ochi și am reușit să stabilesc faptul că din opera acestuia doar pentru romanul Pădurea spânzuraților s-a găsit un regizor care să facă un film mare și aici mă refer la Liviu CIULEI. Romanele Ion și Răscoala, romane foarte mari, au avut transpuneri cinematografice sub-mediocre și după ce le-am văzut o singură dată nu le-aș mai revedea cât voi trăi. Mai mult, mi s-a înrădăcinat ideea că nici nu vor avea transpuneri cinematografice valoroase vreodată, chiar dacă peste ani altcineva se va încumeta să facă filme după ele.
Despre arta profesoarei mele Ana SĂRĂCĂCEANU de a vorbi despre poemul Luceafărul al lui Mihail EMINESCU nu sunt în stare să scriu, pentru că orice aș scrie, nu s-ar ridica la înălțimea vorbelor și interpretărilor pe care ea ni le oferea nouă elevilor, însoțite de exemplificări recitate excepțional.
(16 ianuarie 2023)
(16 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment