În anul al IV-lea de facultate am avut o disciplină numită Programări matematice, iar cel care preda era profesorul Constantin DINESCU. La seminarii au venit mai mulți asistenți, dar nu am cuvinte de laudă pentru respectivii, căci noi nu eram boboci, iar asistenții se purtau cu noi de parcă eram copii de grădiniță.
Profesorul Constantin DINESCU avea un stil de a preda această disciplină, care m-a captivat, căci programarea liniară m-a cucerit, iar algoritmul simplex, deja era un lucru pentru care aveam o mare plăcere să preiau probleme, să parcurg etapele și să mă verific cu ceea ce era în cărți și mă bucuram foarte mult când obțineam aceleași rezultate. Căpătasem dexteritatea de a lucra atent și de a face ca iterațiile mele să semene foarte mult cu ceea ce era în cărți.
Când profesorul Constantin DINESCU a prezentat algoritmul KUHN deja m-am gândit cum să scriu un program FORTRAN și chiar am scris așa ceva. Dimensiunea problemei mele era de 30 pe 30, adică cel mult 30 de resurse se distribuiau la cel mult 30 de posturi cu productivități date. Reușisem să definesc printr-un artificiu și ceea ce era imposibilitatea de a utiliza o resursă la un post. Eram entuziasmat și mi s-a părut că am prins pe Dumnezeu de picior când comparam soluțiile mele cu cele de prin cărți. Când peste ani am găsit programe scrise mi s-a părut că am făcut și eu ceva la viața mea de tânăr student care credea că are tot ce trebuie să miște munții din loc.
Cu profesorul Constantin DINESCU am avut discuții lungi, căci tot timpul aveam probleme de reziolvat și întrebări de pus. M-a preocupat și programare liniară cu mai multe funcții obiectiv și profesorul mi-a zis că trebuie să mai cresc pentru a o înțelege și a avut mare dreptate.
Într-una din discuții mi-a zis:
- Bă, IVANE, niciodată să nu vorbești despre o chestiune despre care nu știi!
Am reținut acest aspect și niciodată nu am deschis gura într-o chestiune asupra căreia nu mă documentasem suficient încât să nu mă fac de râs dacă interlocutorii mei simțeau că mă aflu pe nisipuri mișcătoare.
Au fost momente din viața mea în care profesorul Constantin DINESCU mi-a spus lucruri care m-au ajutat foarte mult și au fost momente în care i-a înlăturat pe unii dintre cei acre doreau să-mi facă mult rău și nu puțini au fost.
Profesorul Constantin DINESCU avea un stil de a preda această disciplină, care m-a captivat, căci programarea liniară m-a cucerit, iar algoritmul simplex, deja era un lucru pentru care aveam o mare plăcere să preiau probleme, să parcurg etapele și să mă verific cu ceea ce era în cărți și mă bucuram foarte mult când obțineam aceleași rezultate. Căpătasem dexteritatea de a lucra atent și de a face ca iterațiile mele să semene foarte mult cu ceea ce era în cărți.
Când profesorul Constantin DINESCU a prezentat algoritmul KUHN deja m-am gândit cum să scriu un program FORTRAN și chiar am scris așa ceva. Dimensiunea problemei mele era de 30 pe 30, adică cel mult 30 de resurse se distribuiau la cel mult 30 de posturi cu productivități date. Reușisem să definesc printr-un artificiu și ceea ce era imposibilitatea de a utiliza o resursă la un post. Eram entuziasmat și mi s-a părut că am prins pe Dumnezeu de picior când comparam soluțiile mele cu cele de prin cărți. Când peste ani am găsit programe scrise mi s-a părut că am făcut și eu ceva la viața mea de tânăr student care credea că are tot ce trebuie să miște munții din loc.
Cu profesorul Constantin DINESCU am avut discuții lungi, căci tot timpul aveam probleme de reziolvat și întrebări de pus. M-a preocupat și programare liniară cu mai multe funcții obiectiv și profesorul mi-a zis că trebuie să mai cresc pentru a o înțelege și a avut mare dreptate.
Într-una din discuții mi-a zis:
- Bă, IVANE, niciodată să nu vorbești despre o chestiune despre care nu știi!
Am reținut acest aspect și niciodată nu am deschis gura într-o chestiune asupra căreia nu mă documentasem suficient încât să nu mă fac de râs dacă interlocutorii mei simțeau că mă aflu pe nisipuri mișcătoare.
Au fost momente din viața mea în care profesorul Constantin DINESCU mi-a spus lucruri care m-au ajutat foarte mult și au fost momente în care i-a înlăturat pe unii dintre cei acre doreau să-mi facă mult rău și nu puțini au fost.
După ce trecusem în anul al V-lea, profesorul Constantin DINESCU m-a solicitat să elaborez niște scheme logice pentru implementarea unor algoritmi. Am răspuns cu mare drag solicitării și m-a impresionat plăcut să văd că parte din acele scheme au fost incluse în niște anexe ale unei cărți pe care a publicat-o.
Voi spune aici că profesorul Constantin DINESCU a fost unul dintre puținii oameni pentru care am avut respect. Era un om dintr-o bucată. Tocmai de aceea avea mulți neprieteni, căci le spunea verde-n față ce și cum, iar respectivii nu prea suportau să audă marile adevăruri și se comportau nepotrivit. Am văzut mașinațiile care au făcut ca profesorul Constantin DINESCU să nu primească un drept care i se cuvenea. Trebuia un consiliu profesoral să supună la vot solicitarea sa. Atunci în sală erau 18 persoane și pentru a fi cvorum trebuiau să fie 19 persoane. Când apărea o persoană, pleca cineva și nu se făcea cvorum,. După două ore de așteptări, s-a considerat închisă ședința din lipsa de cvorum. Așa se procedează pe Dâmbovița când se dorește nesoluționarea unei probleme. Mi-a părut rău, dar spiritul mocirlos a triumfat atunci, ceea ce nu l-a făcut pe profesor să lupte și mai aprig și solicitarea sa a fost soluționată căci a luptat.
Mi s-a opărut straniu că deși profesorul Constantin DINESCU a predat cursul de Programare matematică în anul universitar 1968 - 1969, prin documentele de istorie despre cercetările operaționale din ASE, începuturile sunt plasate undeva după anul 1969 și este considerat deschizător de drumuri altcineva.
(13 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment