Am fost coleg de studenție cu Ion PANTELICĂ, dar și de cameră pe când eram student în anul al V-lea, la căminul C2 din Complexul Agronomie. El era un pic mai mare decât mine și lucrase contabilitate înainte de a veni student la secția de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic din facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.
Eu l-am respectat pe Ion PANTELICĂ sau vărul PANTELICĂ cum ne vorbeam noi cei din cameră între noi pentru că era un student foarte serios. Avea vorba măsurată și învăța bine. Fiind un om mai matur decât noi ceilalți, vedea lumea cu alți ochi și ori de câte ori avea o problemă o cântărea altfel decât noi care credeam că tot ce zboară se și mănâncă.
Mie îmi plăcea cum rezolva el problemele la seminariile de contabilitate. Explica logic acele formule contabile și avea în spatele lor explicații economice frumoase și concise, ceea ce nu făceau mulți dintre colegii care lucraseră contabilitate înainte de a fi studenți la Mecanizare.
De la vărul PANTELICĂ am aflat o mică. Zicea că atunci când s-a angajat el, dacă primea o problemă de rezolvat, o rezolva și rezultatul îl dădea șefului. Pe biroul său nu se aflau hârtii. A venit un coleg mai în vârstă și l-a atenționat că el trebuie să aibă pe birou multe hârtii, căci altfel se va crede că el nu muncește. Am urmărit și eu de-a lungul anilor această constatare și am văzut că așa stau lucrurile. În vremea când eram șef de catedră, dacă primeam o lucrare, o făceam, o dădeam la destinatar. De multe ori s-a întâmplat să primesc telefon să dau lucrarea că nu am depus-o. Când am spus că am depus-o, nu eram crezut. Numai că eu aveau un exemplar pe care era data și semnătura destinatarului. oricum trebuia s-o dau încă o dată, căci destinatarul deși recunoștea își semnătura, rătăcise lucrarea mea. Noroc că aveam exemplar de rezervă. De fiecare dată mă gândeam la povestioara pe care mi-a spus-o Ion PANTELICĂ.
De la terminarea facultății nu l-am mai întâlnit pe vărul PANTELICĂ și tare mi-aș fi dorit-o, dar nu s-a realizat acest deziderat al meu. Ion PANTELICĂ este omul pentru care am avut un respect deosebit căci el m-a inspirat în luarea unor decizii pe care eu nu le-aș fi luat dacă nu l-aș fia avut ca model pe el, care îmi spunea niște lucruri la care eu nu mă gândisem. Pe el viața îl învățase multe înaintea mea.
(13 ianuarie 2023)
Eu l-am respectat pe Ion PANTELICĂ sau vărul PANTELICĂ cum ne vorbeam noi cei din cameră între noi pentru că era un student foarte serios. Avea vorba măsurată și învăța bine. Fiind un om mai matur decât noi ceilalți, vedea lumea cu alți ochi și ori de câte ori avea o problemă o cântărea altfel decât noi care credeam că tot ce zboară se și mănâncă.
Mie îmi plăcea cum rezolva el problemele la seminariile de contabilitate. Explica logic acele formule contabile și avea în spatele lor explicații economice frumoase și concise, ceea ce nu făceau mulți dintre colegii care lucraseră contabilitate înainte de a fi studenți la Mecanizare.
De la vărul PANTELICĂ am aflat o mică. Zicea că atunci când s-a angajat el, dacă primea o problemă de rezolvat, o rezolva și rezultatul îl dădea șefului. Pe biroul său nu se aflau hârtii. A venit un coleg mai în vârstă și l-a atenționat că el trebuie să aibă pe birou multe hârtii, căci altfel se va crede că el nu muncește. Am urmărit și eu de-a lungul anilor această constatare și am văzut că așa stau lucrurile. În vremea când eram șef de catedră, dacă primeam o lucrare, o făceam, o dădeam la destinatar. De multe ori s-a întâmplat să primesc telefon să dau lucrarea că nu am depus-o. Când am spus că am depus-o, nu eram crezut. Numai că eu aveau un exemplar pe care era data și semnătura destinatarului. oricum trebuia s-o dau încă o dată, căci destinatarul deși recunoștea își semnătura, rătăcise lucrarea mea. Noroc că aveam exemplar de rezervă. De fiecare dată mă gândeam la povestioara pe care mi-a spus-o Ion PANTELICĂ.
De la terminarea facultății nu l-am mai întâlnit pe vărul PANTELICĂ și tare mi-aș fi dorit-o, dar nu s-a realizat acest deziderat al meu. Ion PANTELICĂ este omul pentru care am avut un respect deosebit căci el m-a inspirat în luarea unor decizii pe care eu nu le-aș fi luat dacă nu l-aș fia avut ca model pe el, care îmi spunea niște lucruri la care eu nu mă gândisem. Pe el viața îl învățase multe înaintea mea.
(13 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment