Gheorghe VASILESCU sau cum spunea toată facultatea de Cibernetică Geo VASILESCU, a fost unul dintre cei trei bărbați ai căror cuvânt a contat pentru mine. Unul era tatăl meu, altul era conducătorul meu de doctorat și al treilea a fost profesorul Geo VASILESCU. Cuvântul său a contat pentru mine întotdeauna, pentru că Geo VASILESCU a fost printre puținii oameni pentru care am avut un respect nemărginit.
Profesorul Geo VASILESCU știa multe.
Profesorul Geo VASILESCU avea o foarte bogată experiență de viață.
Profesorul Geo VASILESCU știa statistică industrială, nu jucărie.
Profesorul Geo VASILESCU te respecta, căci era om de valoare.
Profesorul Geo VASILESCU știa să asculte, iar dacă vorbea, avea măsura vorbei.
Profesorul Geo VASILESCU era de o punctualitate proverbială.
Profesorul Geo VASILESCU avea soluții favorabile în orice situație.
Profesorul Geo VASILESCU niciodată nu l-am văzut să dea cu barda, căci avea vorbele la el.
Profesorul Geo VASILESCU știa multe.
Profesorul Geo VASILESCU avea o foarte bogată experiență de viață.
Profesorul Geo VASILESCU știa statistică industrială, nu jucărie.
Profesorul Geo VASILESCU te respecta, căci era om de valoare.
Profesorul Geo VASILESCU știa să asculte, iar dacă vorbea, avea măsura vorbei.
Profesorul Geo VASILESCU era de o punctualitate proverbială.
Profesorul Geo VASILESCU avea soluții favorabile în orice situație.
Profesorul Geo VASILESCU niciodată nu l-am văzut să dea cu barda, căci avea vorbele la el.
Prima dată l-am auzit vorbind despre mine la o ședință de partid, când eram primit în partid și mi-a pus două sau trei întrebări despre meseria pe care o voi avea. Am răspuns cu cuvintele mele și a apreciat modul meu simplu și onest de a vorbi despre ceea ce credeam eu că voi face ca meseriaș cu calculatorul.
A doua oară a fost când mi-a rupt cererea de transfer către un institut de cercetări. Un individ îmi făcuse un mare rău și dorea să dreagă busuiocul trimițându-mă în Franța să lucrez la calculatorul IRIS, cel care era la noi FELIX C-256. Profesorul Geo VASILESCU nu a fost de acord și a zis că locul meu este la catedră și eu nu trebuie să fac jocul unui neisprăvit.
A treia oară a fost într-o sală de ședințe în care niște oameni răi m-au mitraliat și eu care am fost ferm convins să-mi apăr șansa am vorbit și profesorul Geo VASILESCU a dat din cap afirmativ, ceea ce m-a încurajat să continui, având certitudinea că fac bine ceea ce fac și așa a și fost.
A patra situație este legată de o întâmplare pe care eu o credeam fără ieșire. O domniță a venit la mine cu un înscris în care-l acuza pe un coleg de avansuri nepotrivite. M-am speriat teribil și nu vedeam o ieșire bună pentru mine din această tărășenie. Am mers și am vorbit cu profesorul. El mi-a zis să-l conving pe nefericit să spună că a și făcut. Cu greu l-am convins. Când domnița a venit, i-am zis că am discutat, că reclamatul a zis ceva mai mult. Domnița mi-a smuls hârtia din mână, a rupt-o și a dispărut ca măgarul în ceață. Peste ani, am aflat că în fișa postului ei era și rubrica de șantaj a bărbaților cu potențial financiar.
Anii au trecut și după Revoluția din Decembrie, profesorul Geo VASILESCU a recăpătat fotoliul de decan și a pornit la reconstrucția din temelii a facultății. Dacă facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică este ceea ce este în ziua de azi, i se datorează foarte mult profesorului VASILESCU, cel acre întotdeauna a construit, pentru ca unii să aibă ce demola.
Îmi aduc aminte cum în vremurile comuniste, la etajul al III-lea în fața sălii 2305 într-o micuță chițimie, profesorul Geo VASILESCU juca șah cu Eugen ȚIGĂNESCU, cu Cornel CUȘA, cu Octavian ZAHARIA și acolo era un fum de-l tăiai cu cuțitul, căci în acele vremuri lumea era atât de supărată și de bulversată, încât în timpul liber nu avea ce face în afară de a practica un sport, fotbal, tenis sau șah, căci filme nu prea erau, televizorul era penibilul mijloc de îndoctrinare, iar cărțile bune care apăreau se vindeau ca pâinea caldă și numai dacă aveai pile adevărate, reușeai să cumperi câte ceva.
Profesorul Geo VASILESCU a fost un model de profesor, cursurile sale erau etalon de claritate, de sistematizare și de profunzime. El vorbea liber studenților și niciodată nu se repeta de la un an la altul, de la o serie de studenți la alta. Venea cu chestiuni de logică, de folosire a cunoștințelor economice.
Înainte de 1989, profesorul Geo VASILESCU și echipa sa care lucra la disciplina de Statistică industrială nu au scris și nu au publicat cursul, pentru că la cel mai înalt nivel era rezervată poziția de către o anumită persoană și nicio editură nu primea manuscrisul acestui curs, căci ar fi încălcat consemnul definit de la cel mai înalt nivel al statului. Nu spun despre cine e vorba că nu vreau, dar cine se interesează află.
(14 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment