Uitându-mă pe fereastră la un mall din București pe când mergeam pe bandă, am observat că o îmbinare care trebuia să fie perfectă, de fapt are o abatere de 10 cm sus și 10 cm jos. Înseamnă că proiectantul o fi fost el cum o fi fost, dar executantul a mers pe principiul că la cât e de mare construcția, o eroare mică de tăiere a unor componente, nu contează. 
Mă gândeam la stația orbitală sovietică și la cuplarea de ea a unei componente realizate de americani. Dacă acolo era o abaterea cât de mică, totul era compromis. Dacă acum foarte mulți ani, unii au reușit să facă la mii de kilometri distanță filete care să se înșurubeze perfect, bănuiesc, acum după 2015, pe plaiurile mioritice, niște proiectanți și niște lucrători în metal, văd că nu au fost în stare să facă niște piese care să se îmbine corect, ca în final să rezulte ceva frumos.
Ceea ce se vede este rezultatul unei abateri care s-a generat fie la proiectantul care a gândit independent cele două subansamble, cel din stânga și cel din dreapta, care au deschideri de câteva zeci de metri fiecare și în final fiecare subansamblu nu s-au corelat cu celălalt, fie tablele au fost fixate defectuos. Oricum o dăm, oricum o luăm, s-a mers pe principiul merge și așa, căci nu este la stradă și nu se vede. Este adevărat că nu se vede din stradă, dar de pe geam se vede oribil și evidențiază lipsa de profesionalism a tuturor celor aflați pe lanțul de realizare a construcției, proiectant, executant și beneficiar. La noi, proiectantul după ce și-a luat banii probabil te înjură de mamă. Executantul abia așteaptă să găsească un client lipsit de exigență care nu-i urmărește lucrarea, face activități de mântuială, așteaptă recepția și după ce ia și el banii te înjură de tată. Beneficiarul, după ce a recepționat lucrarea, chiar dacă apar imperfecțiuni pe parcurs, chipurile, nu are mecanisme de reglare, ca executantul să remedieze. Lucrurile rămân prost executate.
(11 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment