Comuniștii români și metehnele lor

Cine crede că partidele nu reflectă direct și proporțional ce se întâmplă în societate, face cea mai mare greșeală. Dacă un partid s-ar construi după un examen ca la admiterea în facultate și s-ar impune ca declararea admișilor să se facă de la minimum media 8(opt) s-ar crea condițiile de a vorbi că în partid există o colectivitate omogenă. Dacă s-ar introduce și regula ca înălțimea membrilor de partid să fie cuprinsă între 180 și 190 centimetri, omogenitatea ar crește. Dacă vom impune ca greutatea membrilor de partid să fie cuprinsă între 85 și 95 kilograme, în partid vom avea deja o colectivitate mult mai omogenă. Cum nu se întâmplă selecții în partide după alte criterii decât cele unanim acceptate și anume:
- persoana să nu fie simultan membră a altor partide,
- persoana să nu aibă interdicții de a face politică,
- persoana să fi citit statutul și să fie de acord cu el,
- persoana să fie acceptată de cei din organizație,
este clar că partidul, oricare ar fi el, include o mulțime neomogenă de persoane, că partidul reflectă cât de cât structura populației. Dacă în populația unei țări, printre bărbați 15% sunt bețivi, este clar că în orice partid se vor găsi bețivi în proporție de 5% până al 20% din totalul membrilor. Tot așa se pune problema și pentru:
- mincinoși,
- ariviști,
- nepricepuți,
- genii,
- profesioniști,
- afemeiați,
- proști.

Comuniștii români au avut metehnele lor, căci dacă nu aveau metehne, comunismul românesc ar fi apărut cu totul altfel. 

Comuniștii români au dat dovadă de servilism, căci nu au avut curaj să facă opoziție pe față.

Comuniștii români au dat dovadă de lașitate, căci altfel, ar fi aplaudat și ar fi lăudat mult mai puțin.

Comuniștii români au dat dovadă de duplicitate, căci una vorbeau în ședințe și altfel gândeau în realitate.

Comuniștii români au dat dovadă de ipocrizie atunci când au spus că nu au fost comuniști cu sufletul.

Aceste metehne au făcut din comunismul românesc un sistem abrupt, în care indecizia, minciuna și șabloanele au fost dominatoare, căci inducerea fricii avea ca efect natural perpetuarea unui status-quo foarte convenabil pentru o parte a membrilor de partid, regrupată sub denumirea de nomenclatură sau burghezie roșie, caracterizată prin acces neîngrădit la toate resursele imaginate de cei ce  compuneau aceste structuri, în antiteză cu restul societății care trăia în lipsuri crunte.

(22 februarie 2023)