Maria ANGHEL era soția fratelui mamei, deci ca rudă, ea era mătușa mea. Avea casa peste drum de casa noastră. Eu știu că îi spuneam simplu, moșica, pentru că ea mă moșise atât pe mine, cât și pe ceilalți frați apropiați de vârstă cu mine. Din copilăria mea îmi amintesc cum de fiecare dată când iarna răceam, mama o chema pe moșica să ne tragă cu gaz, înainte de a ne face o baie fierbinte. Urlam ca din gură de șarpe, iar moșic ne zicea vorbe de duh invocând tot felul de irozi ai mamei.
Aveam mare admirație față de moșica pentru că atunci când făceam năzdrăvenii și mama mergea la fratele său în curte să ia o nuia de frasin să ne altoiască, moșica începea să stea de vorbă cu mama și tot discutau până mama și uita de ce s-a dus în curtea cumnatei sale. Pentru noi era o bucurie să știm că trece strada și merge să ia o nuia de frasin, căci cu siguranță nu se mai aplica nicio corecție.
Moșica împărțea colaci și vase de lut cu ciorchine de cireșe, atunci când erau Moșii de primăvară și noi abia așteptam să vină de la biserică, să ne aducă și nouă pomană. Eram impresionat, pentru că moșica noastră știa să facă un orez cu lapte și cu scorțișoară presărată pe deasupra, cum nu am mai mâncat niciodată de atunci. Și grișul cu lapte pus în castroane de lut cu sirop de zahăr ars era excepțional. Dar vremurile de demult s-au dus, a trecut și copilăria mea și cu ea acele bucurii pe care nu le-am mai întâlnit niciodată. După ce am plecat la București și după ce ne-au fost demolate casele de s-au construit blocuri, am văzut-o din ce în ce mai rar pe moșica. Era mutată la un bloc, tristă, consumându-se că-și pierduse libertatea de a avea curtea ei, vaca ei, fântâna ei, grădina ei și casa cu pridvor de unde vedea lumea.
(25 februarie 2025)
(25 februarie 2025)
No comments:
Post a Comment