Jan MUSCALU a fost studentul meu acum foarte, chiar foarte mulți ani. I-am reținut numele pentru că l-am văzut cum era ca programator în studenție și m-am minunat. El a făcut lucrarea de stat cu mine și am fost extrem de mulțumit de ceea ce a făcut. După repartiție, am aflat că Jean lucrază la CINOR. Am aflat când am mers cu niște studenți în baza de practică în producție acolo. Jan MUSCALU era o piesă importantă în angrenajul CINOR.
Îmi aduc aminte că la CINOR era un director bizar, care dorea să-și formeze o rețea de turnători și când dorea să primească mesaje care să-i compromită pe salariați, semnalul turnătorilor ar fi trebuit să fie propoziția vai miroase a parfum. Unii dintre cei contactați de director pentru a-i fi slugi, a deconspirat codul și ori de câte ori nefericitul de director trecea pe culoare, salariații șușoteau să audă totuși și el vai ce miroase a parfum. Acoperit de ridicol, directorul a dispărut din peisaj, căci era pus politic acolo, cum se face și azi, fără să știe că în mediul de informaticieni cu totul altele sunt valorile, căci informaticienii sunt salariați cu inteligență foarte aproape de nivelurile cele mai ridicate și nu le vinzi lor gogoșari sau castraveți, din moment ce ei sunt cei mai mari grădinari.
După 1989, Jan MUSCALU a luat frâiele CINOR, căci avea notorietate foarte mare și a reușit să impună niște aplicații informatice de avangardă, una dintre ele fiind cea legată de legislație, căci reușise să aibă o bază de date imensă cu toate legile, dar care bază de date, ca orice produs dacic, a fost furată, așa cum stă în istorie, de nu se mai știe nimic de tezaurul lui Decebal. Noroc că au fost recuperate brățările acelea dacice și ele furate și vândute pe nimic unor străini. Jan MUSCALU s-a zbuciumat să recupereze ceva, dar se pare că hoțul s-a descurcat că nici în ziua de azi nu a fost pedepsit, așa cum se întâmplă cu hoții noștri care scapă doar cu zăngănit de cătușe, dar rămân cu milioanele sau cu sutele de milioane de euro.
Îmi aduc aminte că la CINOR era un director bizar, care dorea să-și formeze o rețea de turnători și când dorea să primească mesaje care să-i compromită pe salariați, semnalul turnătorilor ar fi trebuit să fie propoziția vai miroase a parfum. Unii dintre cei contactați de director pentru a-i fi slugi, a deconspirat codul și ori de câte ori nefericitul de director trecea pe culoare, salariații șușoteau să audă totuși și el vai ce miroase a parfum. Acoperit de ridicol, directorul a dispărut din peisaj, căci era pus politic acolo, cum se face și azi, fără să știe că în mediul de informaticieni cu totul altele sunt valorile, căci informaticienii sunt salariați cu inteligență foarte aproape de nivelurile cele mai ridicate și nu le vinzi lor gogoșari sau castraveți, din moment ce ei sunt cei mai mari grădinari.
După 1989, Jan MUSCALU a luat frâiele CINOR, căci avea notorietate foarte mare și a reușit să impună niște aplicații informatice de avangardă, una dintre ele fiind cea legată de legislație, căci reușise să aibă o bază de date imensă cu toate legile, dar care bază de date, ca orice produs dacic, a fost furată, așa cum stă în istorie, de nu se mai știe nimic de tezaurul lui Decebal. Noroc că au fost recuperate brățările acelea dacice și ele furate și vândute pe nimic unor străini. Jan MUSCALU s-a zbuciumat să recupereze ceva, dar se pare că hoțul s-a descurcat că nici în ziua de azi nu a fost pedepsit, așa cum se întâmplă cu hoții noștri care scapă doar cu zăngănit de cătușe, dar rămân cu milioanele sau cu sutele de milioane de euro.
Eu am considerat că Jan MUSCALU s-a născut în momentul nepotrivit, în locul nepotrivit și a evoluat în mediul nepotrivit, căci dacă altele erau condițiile, sunt sigur că rezultatele lui ar fi fost cu totul altele, pe măsura talentului său, a eficienței sale și a capacității de a face lucruri noi și valoroase.
(12 februarie 2023)
(12 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment